azi dimineata mi-a pierit zambetul, dar imi revin incet, incet; sigur ca nu va spun toata povestea, dar asa in mare…
vinerea, e ziua in care iau laptele si fac o plimbare mai lunga cu cainele pana la padure, dar azi am schimbat obiceiul si mi-am dus, la ora 6, cainele in alta parte si apoi am coborat spre sat – daca mai sus de casa mea trece rar cate un om, mai jos e alta poveste si alt trafic; in ultima saptamana multi oameni (adulti&copii) din diverse orase au venit la tara, e dreptul lor desigur, dar cumva au si obligatia de a sta in casa sau macar in curtea lor… nu comentez, pentru ca habar n-am, de ce nu o fac; fiecare localnic are un televizor in casa, eu nu am ca-mi ajunge internetul* deci nu stiu ce informatii primesc ei sau cum le inteleg, dar saptamana asta m-au mirat si m-au socat multe lucruri sii… gata povestea 🙂
*va recomand primul link, se traduce foarte bine cu google translate, din browserul Navigator Internet Chromium dar posibil si cu altele;
Un comentariu la „Pentru un ceas”