zambet si inspiratie
cu soare din zori si pana seara 🙂 dar adie si vantul, prin padure e racoare
un motiv bun sa ma plimb agale si dintre toate ciupercile iesite dupa ploaie, ca padurea e plina acum, eu le culeg pe cele mai bune care-mi ies in cale 🙂
ca in zilele ce urmeaza sau saptamana viitoare (ca-n week-end am de gand sa fac altceva) voi scoate definitiv cea mai mare de rosii din gradina, azi
le voi curata de toate partile infectate; era inevitabila la rosii dupa ce, mai intai a afectat cartofii; dar cum pentru mine, o gradina nu este reprezentata doar de rosii, o sa ma bucur mai departe de celelalte roade 🙂
o specie din genul Thalictrum, pe marginea unui drum din camp 🙂
in grup sau cate una, plantele sunt mult mai inalte anul asta decat cele vazute in anii trecuti si cu siguranta, vremea ploioasa a avut un rol 🙂
cate ceva, despre… ei nuu, nu despre stele, ci despre ginkgo biloba; de ieri, m-am tot gandit unde sa-l plantez, ca mi-a zis „vezi ca ti-am lasat o cutie cu ginkgo biloba” si am vazut-o sub parul din curte dar de la distanta 🙂
azi, uitandu-ma indeaproape, descopar ca-s… cinci; no, am inteles de ce-s cinci si totul devine complicat ca n-am idee cat de mari vor creste 🙂
voi aveti prin curte asa ceva?
sau apărătoarea – Clinopodium vulgare– prin flora spontana din zona 🙂
sau mucegaiuri plasmodiale de diverse culori, ivite prin vegetatie, pe lemne vechi sau pe cele in descompunere in lunga perioada cu ploi 🙂
la marginea padurii din genul Leptura, din care am mai vazut si in gradina;
si grupuri de Monotropa hypopitys, inca neinflorite, prin padure 🙂
cand am trecut pe acolo si-a fost atat de simplu, c-un deget sa-l eliberez 🙂
paianjenii mari sunt vizibili de la distanta, cei mici sunt ascunsi prin flori;
la sfarsit de iulie, un Trichius zonatus, un Mylabris, unul pocnitor
si cativa soldati, destul de ocupati, in plina vara 🙂
fara rasarit de soare, cu frunze ingalbenite sub parul din curte si-o tura prin gradina doar sa vad ce-i de facut; oricum n-aveam chef de gand sa fac ceva, e ud, nu se misca nimic si toate par a fi intr-o nesfarsita asteptare…
imi suna telefonul… gandind ca-i luni si ca-i prea devreme pentru restul lumii, zambesc si raspund; n-a fost lunga povestea, pentru ca la… vrem sa venim la tine, am spus: bine, ajungea un sms sa verificati daca-s acasa 🙂
pana la amiaza si cand s-a oprit, am plecat spre o padure pe un traseu bine stabilit pe care insa, l-am tot schimbat pe parcurs ca n-am vrut sa dau, buna ziua, la nimeni 🙂
ploaia a lasat urme peste tot, suntetul paraiasul insotindu-ma cea mai mare parte din drum dar auzind voci in spatele meu, schimb directia gandindu-ma de ce sunt si alti oameni prin padure: pai da, adunau ciuperci, gălbiori (Cantharellus cibarius), in special;
