culori frumoase de toamna 🙂
si-o omida cunoscuta ;
zambet si inspiratie
ieri, prin gradina 🙂
cam amortiti si-nfrigurati;
liniste si nemiscare pe deal in zori; stam pe-o piatra scrutand orizonturile minute in sir pana ce incet, incet se lumineaza; ma ridic sa plecam spre casa… dar uriasul nu vrea sa se clinteasca, nici rugat frumos 🙂
ma uit de jur-imprejur ca sa inteleg ce-l retine ca nici macar vantul nu adia… zambesc si inteleg… de undeva, se ivea soarele 🙂
ca mereu e soare pe acolo, a stat si poate o sa mai stea vreun an 🙂
o ooteca, la care daca te uiti bine, nu-i de anul asta 🙂
sigur, dar de asta vara 🙂 si ma minunez de ingeniozitatea sarpelui… 🙂
pe acolo isi ducea veacul si-un guster, dar cu siguranta gusterul nu a incaput pe dupa cui… sau poate … da si sarpele l-a urmarit 🙂 ; daa stiu… gandesc eu prea mult 🙂
de-o piatra, doua cuiburi prin gradina mea 🙂
sunt din materiale diferite dar seamana cu cele de aici 🙂 sau… mi se pare? !
care pleaca seara si se-ntorc dimineata 🙂
si care in mai mult de-o saptamana, n-au terminat nici o juma’ de para sau din perele incepute 🙂
intr-un colt din beci, pe dosul unui scaunel vechi cu care n-aveam treaba, si-a tesut plasa protejandu-si cei 4 saci… de data asta 🙂
o specie din genul Parasteatoda ;
in culori variate si potrivite de toamna 🙂
c-o frumusete aparte, ce nu se vede… la prima vedere 🙂