Semi-intuneric

liniste si nemiscare pe deal in zori; stam pe-o piatra scrutand orizonturile minute in sir pana ce incet, incet se lumineaza; ma ridic sa plecam spre casa…  dar uriasul nu vrea sa se clinteasca, nici rugat frumos 🙂

ma uit de jur-imprejur ca sa inteleg ce-l retine ca nici macar vantul nu adia… zambesc si inteleg…  de undeva, se ivea soarele 🙂

3 comentarii la „Semi-intuneric”

  1. avea toate motivele sa nu vrea sa plece 🙂

    am fost de acord cu el si l-am lasat cat a vrut; bonus, am mai facut o tura pana la padure, apoi pe celalat deal si cand soarele era sus bine, a scos limba dar a rabdat, si-n sinea lui sigur a zis… „vreau acasa” 🙂

  2. draaagul de el! stia el unde era bine fix in momentul acela. cine stie ce energii dadea soarele la rasaritul lui. noi nu stim, dar animalele stiu. bine ca te-ai luat dupa el.

    ma mai iau si dupa el uneori, la greutatea lui nu prea am de ales 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.