Dupa fiecare

serie de…” nu stiu cum se cheama”, cazangiul duce ramasitele in locuri doar de el stiute si fara sa se uite in spate sau pe unde trece, le pierde pe drum;

fericiti ca apa curge iar pe teava la halau deci si prin curtile lor, satenii n-au nici o treaba cu treburile celui mai de seama  ungur din sat… (con)satean ?!?

De seamă = important, însemnat; cu trecere.)

Se hranesc

cu frunze de crucifere, spontane sau cultivate; si cele ale ridichilor de iarna

au fost foarte aproape de florile de morcov, pe unde s-au hranit toata vara; in imagini sunt larvele lor, pe care vazandu-le si chiar daca le stii din prima, te minunezi cum dintr-0 insecta portocalie iese o larva indigo…. daa, stiu are si putin negru;

Dimineata de toamna

putin dupa ora 7 cu ceata ce coboara din deal, impresoara satul pe laterale si-apoi se-ntinde peste tot de jos in sus 🙂

prin sat, la multe case doar cainii latra dar stapanii nu se trezesc cand  latra cainii 🙂 prin sant nu mai curge apa si nici la halau, ei nuu, nu pentru ca e toamna, seceta sau duminica ci s-a deschis….  cazanul 🙂

Cu ultima

tufa de fasole adunata de prin gradina, am cam terminat si cu porumbul si cu omizile din ea, au fost vreo 6 in total si mereu cate trei intr-un borcan;

acum a ramas doar una, ca s-au mancat intre ele pe rand… ordinea sau care pe care, chiar nu conteaza; 🙂 concluzia mea: fara resurse vegetale sunt canibaliste (CANIBÁL, -Ă I. adj. (despre animale) care se hrănește cu indivizi din aceeași specie. )