In septembrie

in zorii fiecarei dimineti doar viespile de hartie aveau treaba prin parul din curte; dar intr-o dimineata, din par zbura o molie si se aseza fix in dreptul meu, ca o provocare… ei, n-a fost una mare, este Camptogramma bilineata si-am lasat-o in pace …

dimineata de azi este fara zumzet de viespi, fara molii in zbor, doar picaturi de apa prin par, cu cer gri dupa ploia rece de ieri …  e toamna 🙂

La coltul

unui zid de piatra, la peste doi metri inaltime am gasit o tuia, pe care n-am semanat-o nici n-am plantat-o eu:)

pana la primavara am timp sa ma gandesc ce sa fac cu ea, ca acum nu-mi trece nimic prin minte si recunosc ca nici nu stiu conditiile in care creste… daca aveti recomandari, tin cont de ele 🙂