mare ca n-a mai plouat de mult dar sunt si plante la care le priieste vremea;
Stachys annua, cateva fire pline de flori pe pamantul uscat si crapat 🙂
zambet si inspiratie
mare ca n-a mai plouat de mult dar sunt si plante la care le priieste vremea;
Stachys annua, cateva fire pline de flori pe pamantul uscat si crapat 🙂
sau Echium vulgare, prin iarba mare din vale si prin iarba mica de pe deal;
in septembrie prin flora spontana 🙂
Salvia nemorosa prin flora spontana, care mai are flori; n-are prea multe,
e drept dar zilnic le vad cu fluturi diferiti pe care eu desi-s ardeleanca n-am intotdeauna rabdare sa-i prind in imagini; cu omizile e mult mai simplu 🙂
ca sa nu raman dimineata prin livada mare de la marginea satului, dupa ce mi-am pus in buzunare vreo 3 mere le-am mancat unul cate unul…
si la o asa multime de Crocus banaticus in amestec cu Colchicum autumnale mi-am savurat incet si fara graba, uimirea si gustul de mar 🙂
doar frunzele prin livada si pe deal dar au fost frumoase in timpul verii, prin flora spontana, cand au avut si flori 🙂
cateva specii, cu flori sau fara flori de rutişor– o denumire populara pentru mai multe plante din genul Thalictrum familia Ranunculaceae;
cand razele soarelui s-au strecurat printre crengile pomilor si-au ajuns la ele, florile s-au deschis 🙂
Crocus banaticus cu flori foarte frumose si delicate, alaturi de multe altele ce se perinda de primavara pana toamna prin livada mea 🙂
mai des prin livada ca am gard, iarba-i mica plus ca mai sunt flori si insecte; si uite asa, ieri dimineata, in coltul cel mai umbros le descopar pe astea mici si-s numai doua plantute…
stiu sigur ca le-am mai vazut anii trecuti prin padure dar nu le-am prea dat atentie atunci, zicand ca-s branduse; dar acum, ca-s in livada mea, am desfacut petalele la una si mi-a fost foarte clar ca nu-s; e șofrănelul sau Crocus banaticus din familia Iridaceae;
dealul si dimineata dar inca nu este caci pe unde am trecut, am vazut cate ceva si sigur ca nu le-am vazut pe toate 🙂
paianjeni bine ascunsi in adaposturi ingenioase, pe care totusi rezerva de hrana ii deconspira;
… ei nuu, nu de pomina 🙂 ci cu Luna plina umbrita de norii adusi de vantul puternic din ultimele zile, dimineata a venit senina;
rasaritul ne-a prins pe deal si incet-incet am ajuns la padure si apoi am hoinarit pe dealuri vreo doua ceasuri 🙂
se numara, eii daa si bobocii dar si omizile dintr-o gradina 🙂
pana acum am gasit o gramada (mai adun cateva si apoi vi le arat), pe unele le stiu, pe altele nu… si n-o stiu nici pe cea care a dat iama deja prin rosii 🙂
in centrul gradinii sub rondul de flori si pana azi le-a mers bine ca eu n-am prea dat pe acolo; sigur c-am vazut gauri dar credem ca-s ale gusteriilor;
ei, azi udand florile vad o codita disparand intr-o gaura si bineinteles ca pun furtunul cu apa fix acolo… dupa cateva clipe, din partea opusa tasneste un soricel… unul mai mare 🙂
cu ceilalti morcovi, stapane pe umbele sunt plosnitele vargate 🙂
nici cu astea n-am nici o treaba si nici cu altele ca-s in numar mic… anul asta aproape ca nu le-am vazut 🙂