primul cu flori a fost un visin in fundul livezii, apoi prunii si parul 🙂
si o multime de flori apar prin iarba ce creste pe zi ce trece 🙂
zambet si inspiratie
primul cu flori a fost un visin in fundul livezii, apoi prunii si parul 🙂
si o multime de flori apar prin iarba ce creste pe zi ce trece 🙂
desi mi-am petrecut copilaria prin vii, recunosc ca habar n-am cum se taie corect; azi dimineata, masurand-o cu privirea, am constatat ca nu-s multi struguri insa sunt suficienti pentru mine si raman si la pasarele 🙂
si am taiat-o ca sa arate bine si e treaba voastra ce ganditi 🙂 am curatat-o de toate tigaretele si-am mai tuns tufele de pruni care erau pline de afide si de buburuze, de tuns iarba n-am mai avut chef, ca-i sambata 🙂
din prune s-au transformat in hurlupi; ii mancam cu placere in copilarie dar ieri, nu mi-au mai placut; pana si cicoarea cea mai amara din gradina, mi s-a parut mai buna decat ei 🙂
prin pruni sunt afide verzi si inevitabil, buburuze in toate fazele 🙂
renglotele din prunii vecinilor si cad de la mare inaltime, zdrobinde-se; sunt dulci si pe ele se-aduna muste, albinute, viespi si ma cam incurca 🙂
in ai mei din livada, alt soi de prune se albastresc incet si-s tare bune… si pe masura ce se coc, in interior au si-un viermisor; azi dimineata, am adunat o ladita si-am pus-o in beci unde se vor coace mai incet si mai departe… voi vedea ce se intampla cu ele 🙂
de la producator, ieri am luat si am plantat in livada mea un prun si-un visin, dupa pasii cunoscuti de toti: sapam o groapa, punem apa din belsug…
sigur, dupa ce am prins bine radacinile in pamant si restul pasilor, pe care voi il stiti mai bine decat mine 🙂
pe frunzele fragutelor din flora spontana;
si la cativa pruni mici crescuti la o margine a satului 🙂
cu modele frumoase, dar larvele ei se hranesc si prin diversi pomi fructiferi: peri, pruni, ciresi, piersici, caisi 🙂
pe trunchiul parului meu din curte, molia Catocala fulminea, pe care am deranjat-o, dar n-a zburat prea departe… vreo 3 m pana la zidul casei 🙂
si vreeejuuul deee… nu de fasole, ci de curpen 🙂 n-am vrut sa urc la cer, nici sa aduc cerul pe pamant, ci doar sa eliberez prunul de tulpinile curpenului (Clematis vitalba) care de ani de zile se tot intinde dupa bunul plac 🙂
renglotele … dulci si bune, mai sunt:) dar greu de ajuns la ele 🙂 ca al meu, am doar unul (prun renglot) sta cam asa: cu radacina si tulpina in gradina mea si cu partea productiva la vecinii din dreapta 🙂
acum: stiti chestia aia din Codul civil, cum ca ceea ce intra „de buna voie si nesilit de nimeni” pe proprietatea mea, imi apartine ?!- ma rog, asta e concluzia 🙂
Prin livada:
In mare, astia sunt !
N-o sa le fac nimic, vor creste natural, lantul trofic isi va face treaba.
La vita de vie, vor conta strugurii 🙂 Imi plac sau nu-mi plac 🙂