zambet si inspiratie
ies in evidenta, din covorul de frunze ruginii, alte culori 🙂
in ultima imagine, as putea paria ca-s pleurotus si i-as fi putut culege ca erau congelati dar aratau bestial acolo si acolo au ramas 🙂
aratoase pe crengi uscate prin padure, in poze facute ieri 🙂
nu mi-a iesit nimic ca-n realitate ca aveam mainile inghetate, dar ma mai duc c-am vazut o multime de lucruri frumoase 🙂
s-a dus zapada de ieri , dar a ramas cea inghetata pe versantii nordici 🙂
si-a fost amuzant sa trec sau sa stau cat vreau prin locuri cu zapada sau prin altele, fara zapada 🙂
spre vale, am hoinarit vreo doua ceasuri azi, in alta padure 🙂
racoare prin ea, frunze uscate si inghetate trosnesc sub talpi si la tot pasul, ceva verde, de vazut 🙂
prin padure, pe jos si inghetata pe crengile aplecate sub greutatea ei; tare frumoasa e si asa dar n-am ajuns departe ca m-a inconjurat ceata…
am iesit pe deal si am ales un alt traseu ca sa ajung in sat, dupa o plimbare de mai mult de doua ceasuri 🙂
numai frunze si ciuperci, prin padure; mai sunt si pietre cu muschi verzi
sau cu forme interesante, am gasit si o vizuina printre radacini si un trunchi uscat pe care ma gandeam sa-l decojesc putin a doua zi, asa ca sa vad ce cauta ciocanitorile pe acolo, dar a venit iarna 🙂
in urma cand nu era zapada pe niciunde, deci la ultima iesire prin padure sub un stejar gasesc, eii sigur si frunze de stejar, ce altceva!? 🙂
cam neobisnuit pentru mine, ca multi stejari le pastreaza pe crengi si pe timp de iarna (stiti chestia aia numita marcescență); multe frunze erau cu gale si mi-a placut micul grup de ciupercute iesite din muschiul verde 🙂
in grupuri, casul ciorii (Lycoperdon perlatum) printre frunzele uscate;
si pe toate trunchiurile sau crengile cazute pe sol, alte ciuperci de diverse culori; in ultima, un jeleu aratos si probabil delicios, Exidia nigricans 🙂
de ciuperci se vad printre frunzele uscate, prin toata padurea 🙂
probabil, unele sunt comestibile dar n-am adunat nici macar una 🙂
nici pasari, nici zgomotul paraiasului nu se auzea prin padure 🙂
intr-o tacere absoluta, cu pas usor si zambet am strabatut padurea sau mai bine zis, o parte din ea si m-as fi tot dus dar se apropia seara 🙂
de-o ora am stat ieri prin padure si cand am iesit din ea, nu se mai vedea nimic in jur; noroc ca stiu bine dealurile, altfel m-as fi pierdut in ceata 🙂
ieri, fara soare, cu ceata dar pe alte vai 🙂
si dupa amiaza, destul de tarziu, m-am dus sa vad padurea cea ruginie si tot ce se vedea in departari, inainte de a se face seara 🙂