cat vezi cu ochii, arbusti fara frunze si iarba uscata 🙂
asta doar la prima vedere, ca din loc in loc mai sunt flori, lacuste si altele… ce nu mai sar departe 🙂
zambet si inspiratie
cat vezi cu ochii, arbusti fara frunze si iarba uscata 🙂
asta doar la prima vedere, ca din loc in loc mai sunt flori, lacuste si altele… ce nu mai sar departe 🙂
pe unde le-am vazut pentru ca anul asta, n-am considerat c-au facut pagube prea mari, prin gradina 🙂
si cum stiu dintotdeauna, ca din gradina nu ma hranesc doar eu, mereu las sau pun plante in plus pentru vietuitoarele din ecosistem 🙂
adunata in imagini, din curte si din jurul ei in ultima saptamana 🙂
m-am mirat, asa de parca eu le-as sti pe toate, cum o fi ajuns omida cu dungi galbene prin curtea mea si nu neaparat cine a parazitat-o 🙂
ieri, c-a fost soare dupa amiaza, am insirat pe-o sarma frunzele mari de tutun si poate ca intr-o alta zi cu soare, o sa le insir si pe cele mici 🙂
am gasit pe frunze, ca de aia il tin prin gradina si omizi dar le-am lasat in pace de data asta 🙂
omida pe langa susai n-a fost deloc o surpriza dar cand am ridicat-o am constatat ca nu e singura, mai era si-o plosnita care… surpriza- nici gand sa-i dea drumul 🙂
le asez pe gramada de compost si dupa doua ceasuri erau tot pe-acolo; frumoase amandoua si ma bucur c-am vazut plosnita in actiune 🙂
nu prea mi-a convenit ca florile la brocolli au inceput sa se deschida, asa ca le-am cules, descoperind pe dosul frunzelor, alte omizi 🙂
cum nu strica sa mai dau si eu cate o mana de ajutor ecosistemului, le-am cules si pe astea dar am lasat ce-am mai gasit, inclusiv afidele 🙂
inca frunzele de la tutun, ca a plouat si au fost ude dar constat acum ca unele dintre ele sunt gaurite bine de omizi 🙂
le caut si le gasesc, ca omizile astea, prin gradina mea fac parte din ecosistem si m-am obisnuit toamna cu ele 🙂
saptamana trecuta, pe loboda rosie in gradina; o stiu de anul trecut, de cand am vazut-o, tot in septembrie, prin livada 🙂
si-o lacusta Arcyptera fusca, pe cararea spre Cetatea Trascaului si pe care, n-am vazut pe dealurile mele, ca as fi tinut-o minte la cat e de frumoasa 🙂
si rosii, din ladite am gasit omizi; apartin unei molii din genul Helicoverpa, le stiu ca le-am avut si eu dar anul asta, inca nu le-am vazut 🙂
n-au fost o surpriza, ca am fost prevenita: „vezi c-o sa mai gasesti viermi prin ele” si eu zic: „sper, macar unul, sa vad ce daunatori sunt pe la tine ” 🙂
frumoase, prin padure sau prin iarba, ne opresc si ne incanta pentru o clipa
o multime de lucruri, pe care le stiu sau le descopar in septembrie 🙂
frumos camuflate, vazute sapatamana trecuta prin vegetatie 🙂
si peste tot se zaresc omizile unor molii din genul Depressaria care se-nchid in invelisuri de matase prin umbele 🙂
pentru mine sa ghicesc din prima, ce fluture va iesi din ele sau invers, din ce fluture… au iesit, cand prin zona zboara atat de multi si variati 🙂
si, pe moment, le-am admirat in voie ca nu se miscau deloc iar dupa trei zile de truda si trei nopti fara somn… le-am dat de capat 🙂
dar poate le stiti voi, asa la prima vedere 🙂