zambet si inspiratie
la soare, roiuri cu zeci de musculite pe camp, culori frumoase pe fondul albastru al cerului;
prin sat si la dus si la intors se-aude apa curgand la cazan, (ca-n rest nu mai curge), oameni ce-si bat nucii, altii isi bat merii, altii doagele pe la butoaie; e doar o zi de toamna 🙂
din genul Autographa, vizibile zilnic in octombrie pe flori 🙂
au fost multe si anul trecut, nici nu vreau sa ma gandesc cate generatii au scos vara asta sau cate voi vedea la anul; dar ma voi uita mereu dupa omizi verzi 🙂
prin gradina, molia colibri face turul florilor in mare viteza 🙂
Macroglossum stellatarum, din familia Sphingidae;
pe care le vand vad in fiecare toamna, prin iarba uscata 🙂
dar nu stiu (inca) ale cui sunt 🙂
un mesteacan napadit de ciuperci sau cea mai ramas din el 🙂
dar stiu eu ca la primvara, in locul unora vor iesi crengute noi;
padureti cu frunze visinii de toamna 🙂
si anul asta, fara pere padurete 🙂
ieri, prin gradina 🙂
cam amortiti si-nfrigurati;
liniste si nemiscare pe deal in zori; stam pe-o piatra scrutand orizonturile minute in sir pana ce incet, incet se lumineaza; ma ridic sa plecam spre casa… dar uriasul nu vrea sa se clinteasca, nici rugat frumos 🙂
ma uit de jur-imprejur ca sa inteleg ce-l retine ca nici macar vantul nu adia… zambesc si inteleg… de undeva, se ivea soarele 🙂
ca mereu e soare pe acolo, a stat si poate o sa mai stea vreun an 🙂
o ooteca, la care daca te uiti bine, nu-i de anul asta 🙂
sigur, dar de asta vara 🙂 si ma minunez de ingeniozitatea sarpelui… 🙂
pe acolo isi ducea veacul si-un guster, dar cu siguranta gusterul nu a incaput pe dupa cui… sau poate … da si sarpele l-a urmarit 🙂 ; daa stiu… gandesc eu prea mult 🙂
