si azi dupa o noapte geroasa de ianuarie 🙂
zapada se cam duce si prin iarba verde se hranesc pasarele;
Soare
Etichetă: ianuarie
Prima zi
din noul an incepe printre altele, cu un cer senin si o plimbare dimineata;
🙂 in casa, la caldura, c-un vin bun (ceaiul dintr-o ceasca goala, nu se pune azi) si daca n-ati fost (inca) sorcoviti… pai atunci, sa tot traiti si sa-nfloriti!
Cum sa fac
sa am anul asta rosii coapte in gradina mai repede 🙂 ; m-am gandit si m-am tot gandit, pana s-a conturat in mintea mea un plan in jurul ideii cum sa am 🙂 ; asta in conditiile in care vremea e o necunoscuta, n-am solar, rasadurile se scot in gradina in 10-15 mai dupa ultimul inghet, etc. 🙂
Intr-o librarie
la cativa ani dupa ’89, am gasit-mai stiti rafturile alea cu carti nevandute cu lunile sau cu anii, nu?- deci, pe acolo, am gasit o carte mica si subtirica din care am citit (atunci) doar ultima povestire… m-am abtinut sa nu rad in timp ce le cautam pe restul cu acelasi titlu si zambind le-am dus pe toate la casa (ce-am facut cu ele dupa, e alta poveste) 🙂
Conserve de carne vie (2)
Un mare număr de viespi parazite, grupate în familiile Ichneumonidae, Braconidae, Chalcididae ori Proctotnipidae, veşnic călătoare şi lipsite de viaţă socială, asigură existenţa progeniturii într-un mod original. […] In ce priveşte modul cum larvele de viespi reuşesc să conserve cât mai multă vreme hrana vie, ipoteza lui J.H. Fabre rămâne şi astăzi valabilă.
Ploua
marunt de dimineata si-a fost ceata toata ziua; dar am mers, si-am mers…
pe urmele duble de „dus-intors” lasate de un tractor pe deal… ne-a udat ploaia dar a fost bine 🙂
Conserve de carne vie (1)
Un mare număr de viespi parazite, grupate în familiile Ichneumonidae, Braconidae, Chalcididae ori Proctotnipidae, veşnic călătoare şi lipsite de viaţă socială, asigură existenţa progeniturii într-un mod original. Viespile care sapă căsuţe în pământ sau construiesc cuibul pe ziduri aşază o conservă „vie” lângă ou, după care căpăcesc locuinţa. Altele, care nu sunt înzestrate cu instinctul constructiv, îşi introduc pur şi simplu ouăle într-o conservă „vie”, unde larva îşi va duce viaţa ca într-o adevărată pensiune. […]
Amiaza linistita
prin sat ca n-o latrau, nici n-o fugareau cainii, iar al meu dormea dus 🙂
oricum, vulpea era dincolo de gardul nostru si nu era deloc grabita 🙂
O mierla neagra
se hranea ieri dimineata cu fructe de lemn câinesc (Ligustrum vulgare) din apropierea unui prun; sunt multe prin zona, raman peste iarna (sunt toxice
pentru om, deci nu le culege nimeni) dar e dificil pentru mierle sa ajunga la ele din cauza crengutelor scurte si subtiri pe care sunt dispuse;
Planta sfântă a druizilor (2)
Fără îndoială că vâscul prezintă un deosebit interes ştiinţific. Viaţa lui de semiparazit face în continuare obiectul unor cercetări ştiinţifice, iar complexa relaţie parazit-gazdă încă nu este complet limpezită. Nu mai puţin interesantă este calea prin care acesta se răspândeşte.
Au fost doi
țicleni (Sitta europaea) la masa azi, poate un mascul si o femela, dar nu i-am prins in imagini impreuna ca sa vad diferenta, unul era mereu in alerta;
poate l-a derutat ciocanitoarea cea cracanata, venita cam pe neasteptate 🙂
Duminica
ultima din ianuarie, cu soare si petice de cer albastru, cu zapada in strat nou, proaspata si alba peste tot; dar e deja obisnuita in peisaj 🙂
pe drum e ghetus, pe dealuri strat gros de zapada si astea ma cam limiteaza si ma tin in casa… si uite asa pentru o clipa m-apuca un dor de… ei nuu, nu de verde, ci unul de duca… dar imi trece repede 🙂