Fructele, divers şi viu colorate, solitare când sunt mari, adunate în grape sau ciorchini când sunt mai mici, şi păstrate şi peste iarnă când culoarea lor face un contrast izbitor cu albul imaculat al zăpezii, îşi semnalizează de la distanţă prezenţa. Pieliţa colorată, miezul dulce sau făinos al fructului reprezintă o momeală irezistibilă. Ea ascunde sămânţa care asigură perpetuarea speciei.
Etichetă: ianuarie
Lapovita
de ieri s-a transformat in ninsoare adevarata si-a durat o zi si-o noapte 🙂
azi, crengile pomilor sunt pline de zapada si pe jos 2o de cm in strat nou;
Tresar ușor
la zgomotul neasteptat de pe pervazul ferestrei din spatele casei, zărind pentru o clipă o umbră ce dispare. Zâmbesc și puțin surprinsă deschid geamul uitandu-mă în toate direcțiile fără sa văd ceva anume, nici urme pe zăpadă nu sunt. Dar știu ca nu mi s-a părut așa că mă uit mai atentă spre un loc unde este o mică intrare în podul casei și daa… de acolo iesea un bot mic cu doi ochi vioi ce mă studiau, 🙂 Ne-am studiat reciproc câteva momente și apoi fiecare și-a văzut de treabă, ea în pod și eu pe afara.
Pana ieri
spre seara cam asa a fost peisajul aproape o saptamana, pentru ca a nins zilnic cate putin sau mai mult in cursul noptiilor 🙂
dar de azi s-a ispravit, temperatura a crescut peste zero grade, zapada a cazut din pomi si e lapovita 🙂
Pitigoi
mici si zglobii, cate unul sau in grup, mereu curiosi si galagiosi „coloreaza” zilnic albul iernii 🙂
in numar mare si obisnuiti prin zona 🙂
Au profitat
din plin si cintezele alaturi de pitigoi si mierle, de hrana… suplimentara 🙂
e interesant sa le vezi cum se feresc de mierle dar ii ataca pe pitogoi si cum la cea mai mica miscare pe care o percep in jur isi iau zborul… nu foarte departe ca sa revin iar 🙂
Orezul furnicilor (2)
Pentru a da posibilitatea „cerealei” lor preferate să se dezvolte din plin, furnicile „plivesc” lanul. S-a crezut la început că ele folosesc pentru acest lucru fălcile ca să poată reteza tulpinile şi rădăcinile plantelor străine. Cercetări recente au dovedit că furnicile folosesc plivirea „chimică”, împroşcând substanţe hormonale care opresc dezvoltarea altei buruieni, fără să vatăme germenii de Aristida. Ceva mai mult, când ogorul este prea rar, furnicile iau grăunţe din câmpurile vecine şi le seamănă în jurul cuibului.
E zapada
iarna asta, mai multa ca-n alte ierni si lui ii place 🙂
il las in pace ca nu-l pot deloc convinge sa mearga la adapost 🙂
Orezul furnicilor (1)
Prin preriile americane trăieşte vestita furnică-agricultor (Pogqmyrex), rudă cu furnicile noastre negre. In jurul furnicarului, asemănător unei cupole, se întinde o tarla pe care creşte o graminee specifică ţinutului, Aristida stricta, numita de localnici „orezul furnicilor”.
Asta mititel
ca-l stiti pe macaleandru, vine la masa, zi de zi 🙂
de obicei, nu se prea apropie de casa, dar acum zapada-i mare si resursele de hrana s-au cam redus 🙂 desi ma vede, nu-i fricos doar precaut…
Crengile pomilor
sunt pline cu zapada iar pe jos strat nou peste zapada inghetata, ca ninge de dimineata; de cateva zile, mierlele negre se hranesc cu mere zdrobite puse de mine prin diverse locuri 🙂
nu prefera boabele de porumb (pe care le mananca in schimb gaitele) asa ca merele le raman doar lor… deocamdata 🙂
Vacile furnicilor (2)
Când afidele se hrănesc cu seva rădăcinilor, furnicile le construiesc staule subpământene. Aşa se întâmplă cu micile furnici galbene (Lasius) din pădurile noastre. Ele aduc sub pământ „vacile” aripate. Aici le rup aripile, le apără de duşmani şi le răspândesc în subterane.