zambet si inspiratie
am fost zilele trecute am gasit, infipti in spini, greieri vii si de fiecare data, eii nuu, nu m-am mirat ca au iesit greierii ci m-am intrebat daca s-a intors deja sfranciocul sau poate n-a plecat deloc, desi e migrator?!
si-am fost mai atenta la cantecul pasarilor si azi am dovada ca in zona, e prezenta inca o specie – sfranciocul de iarna, Lanius excubitor 🙂
din halaul din imagine, apa dadea pe-afara; intr-o zi, un om cu stare a oprit definitiv risipa de apa si a ramas halaul plin doar cu apa murdara…
a stat asa pana curand caci ieri, am gasit doar resturi, melci si broscute moarte (care au trait si s-au inmultit pe acolo) dar de-acum, fara apa… ce sa mai zic… chiar si daca i-as fi explicat autorului, consecintele faptelor sale nu s-ar fi lasat induplecat, localnicii au afirmat, sus si tare ca noi, orasenii, nu putem schimba regulile rânduiala dintr-un sat…
venita in ajun, mi-a adus o gramada de zambet si m-a emotionat pana la lacrimi… sigur, are in spate si-o poveste, pe care nu v-o spun acum 🙂
"prin pămîntul mucezit în pădurea de rugină pîlpîie din loc în loc câte o boabă de rășină, lumînare rătăcită printre arborii de scrum priveghind în val de ceață nălucirile de drum, fără zi și fără noapte picură prin shile șoapte, piue păsări stinghere printre a liniștii unghere, toate dorm în veșnicie vis pufos de colilie iar în cerul mohorat, părăsit de ciocîrlie, doar steluta-i călăuza-n anul nou ce va să vie" La multi ani!
o urare frumoasa, pe care o daruiesc mai departe celor care colindati prin natura si nu numai, dorindu-va sa aveti fiecare in noul an…
o steluta calauzitoare 🙂
din ianuarie, un rasarit frumos de soare si vantul rece cu miros de zapada, adus de pe crestele Carpatilor de vreo doua zile, a continuat sa bata;
si spre seara, dupa 5 min de ploaie, un dublu curcubeu a ramas pe cer pana la asfintit 🙂
putin peste noapte si s-a dus toata zapada; azi, pare o zi de primavara in care iti vine sa pui ceapa in gradina, daca nu te uiti in calendar 🙂
de cateva zile, nu mai sunt temperaturi cu minus si peste noapte mereu se schimba ceva; fara sa fac nimic, ma uit la musuroaiele de cartita aparute prin cele mai nepotrivite locuri si sper sa nu-si schimbe directia ca mai are putin si ajunge la poarta 🙂
de ianuarie mai sunt mici petice inghetate de zapada si se vad din ce in ce mai multe locuri cu verdeata 🙂
si prin tufele joase de arbusti se vad cuiburi parasite de pasarele 🙂
ierneaza broscute si formele de gheata tot cresc si-n ianuarie 🙂
prin gradina, sticletii (Carduelis carduelis) culeg seminte mici de cicoare;
nu m-am dat pe brazdă, cum mi s-a prezis initial; fără absolut nici un ajutor din partea mea, localnicii s-au încurcat și chiar s-au pierdut de tot în povești incalcite, tesute cu fire colorate in jurul persoanei mele; nu le știu pe toate de la cap la coadă dar pe cele auzite, zău ca nici măcar eu, cu toată imaginatia mea, n-as fi reușit să le inventez 🙂
in schimb, eu am reușit după multă vreme să asociez fiecare persoană cu casa in care locuiește sau invers, le știu unora numele mic, la putini si numele de familie; mai stiu si care cu care sunt neamuri și sunt renumită ca nu dau „buna ziua” cand trec pe drum 🙂 eii, stati asa… stau de vorba cu unii oameni si sunt inaccesibilă pentru altii, salut prima doar doamnele in varstă si le intreb de sănătate, dar atat; restul persoanelor- dacă mă salută bine, dacă nu la fel de bine, pentru mine 🙂
după patru ani, pot să afirm că relatiile mele cu localnici s-au așezat pe un făgaș de normalitate…
s-au facut fix patru ani de cand am ajuns prima data in zona in care locuiesc acum (insa total necunoscuta pentru mine atunci); da, a fost intr-o zi din luna ianuarie si vremea era ca si acum, soare si putina zapada; atunci casa nu avea terasa si nu am vazut orizontul cum il vad acum dar am vazut multimea copacilor din jur, copaci pe care, in imaginatia mea, i-am inverzit, i-am inflorit, s.a.m.d. (cei care ma cunoasteti personal stiti continuarea); m-am intors definitv la inceput de martie si cei patru ani, ei nuu, n-au trecut ca o clipa, ci zi dupa zi, cu zâmbet si cu multa munca 🙂
tot de curand am fost intrebata, cum e viata mea aici… pai, pun pariu ca ati vrea sa stiti ce am raspuns… și poate va spun candva, dar nu azi 🙂
pamantul si totusi sunt plante care rasar din el si altele ce infloresc…
sub razele soarelui afara nu e frig si prin livada mai am vreo doi meri de curatat; in rest, pe la tara, in ianuarie e liniste si pace 🙂
de acasa pe jos desigur, dupa ce s-a facut ziua si n-au mai fost autobuze, spre municipiul capitala de judet; dar ma stiu, sunt o tipa norocosa si asta fara sa-mi consult horoscopul 🙂
totul a mers struna, acum am parolele, pozele si ce mai eu aveam pe laptop, plus ca am ajuns acasa tot pe ziua, desi n-am mai prins autobuzul direct; am si cateva povesti dar sunt despre oameni si pe astea nu prea le spun 🙂
ceata a ramas pe vai, de multe zile, pe deal sunt semne de primavara 🙂
sigur, asta nu inseamna ca deja vine dar nu-i nici foarte departe; asa ca incet, ardeleneste, am inceput sa-mi curat pomii din livada 🙂