zambet si inspiratie
in vale si cer albastru cu nori albi, pe deal; urcam in pas domol spre padure, dar ceata ne-ajunge incet si ne invaluie 🙂
vantul adie usor, un corb planeaza lin deasupra mea si zambesc, apoi m-asez pe o piatra si ascult ciocarliile, greierii…
azi in zori si 2 grade C cu plus 🙂
si multe pasarele agitate, zburand de colo-colo;
cu ceata alba si deasa prin care de abia deslusesti formele cunoscute de afara; spre dimineata insa, cand lumina zilei apare in zare, ceata ramane pe vai iar pe deal se condenseaza in „picaturi de roua” pe fiecare crenguta a pomilor 🙂
spre sud, cat cuprinde orizontul 🙂
de pe deal 🙂
de cand ceata s-a intins peste tot si totul in jur s-a facut alb 🙂
ca de obicei, realitatea de aici e mult mai frumoasa decat imaginile 🙂
imaginatia mea „zburda” prin copaci, prin tufisuri, dincolo de ceata, gasind povesti frumoase 🙂 dar, la final povestea nu se scrie, se transforma doar in zambet 🙂
un peisaj de basm, o „mare” de ceata cu forme de relief 🙂
sus, in deal, stele si Luna 🙂
in zori, inainte de rasarit;
si ploaie, ploaie si ceata peste tot 🙂
au disparut frunzele, pasarile, oameni (acum sa nu va inchipuiti ca au disparut de tot), stau pititi pe undeva…
🙂 daca ti-e dor … de toamna.
