zambet si inspiratie
si inexplicabil pentru mine cum tocmai azi, dupa trei zile cu ploaie ies prin natura si vad atatea chestii frumoase, fac multe poze si cand ajung acasa nu le mai am in telefon (daa, stiu ar TREBUI sa-l schimb 🙂 )
raman cu imaginea unei caprioare intr-un luminis si pe langa care m-am furisat incet sa n-o ia la goana 🙂
caprioarele in gradina de alaturi si prin alt loc, am mai vazut altele cand am coborat ieri, sa caut ceva 🙂
n-am ajuns in toate locurile pe unde am vazut-o anii trecuti dar am gasit cateva exemplare intr-un loc nou, prin iarba uscata 🙂
cu frumusete si gingasie prin natura, intre rasarit si asfintit…
🙂 cum ai reusit sa pozezi caprioara?”
noo bineee… hai sa-ti zic cum am facut azi, ca-i tot la fel ca si ieri; le-am vazut pe geam in gradina din dosul casei, am luat aparatul, am facut poza; 🙂 simplu, ca „buna ziua” (pentru altii)…
azi si in gradina de alaturi cateva caprioare 🙂
in gradina de alaturi, o caprioara se hraneste fara graba;
in gradina de alaturi pastea o caprioara; vad zilnic caprioare de la mica distanta dar e prima data cand vad una gestanta, de aproape 🙂
privind-o in voie din casa parea ca n-arata prea bine… slaba, nelinistita, gata de fuga, dar cred c-am ramas in minte cu imaginea de aici 🙂
de la distanta, am crezut ca ar fi „opera” ciocanitorilor, dar cand am ajuns mai aproape… am fost impresionata;
vad o caprioara, apoi doua … atente in fiecare clipa 🙂
un om trece pe drum si ele pleaca, dar nu departe… sunt mereu prin zona 🙂