frumos camuflate, vazute sapatamana trecuta prin vegetatie 🙂
si peste tot se zaresc omizile unor molii din genul Depressaria care se-nchid in invelisuri de matase prin umbele 🙂
zambet si inspiratie
frumos camuflate, vazute sapatamana trecuta prin vegetatie 🙂
si peste tot se zaresc omizile unor molii din genul Depressaria care se-nchid in invelisuri de matase prin umbele 🙂
pentru mine sa ghicesc din prima, ce fluture va iesi din ele sau invers, din ce fluture… au iesit, cand prin zona zboara atat de multi si variati 🙂
si, pe moment, le-am admirat in voie ca nu se miscau deloc iar dupa trei zile de truda si trei nopti fara somn… le-am dat de capat 🙂
dar poate le stiti voi, asa la prima vedere 🙂
si cateva omizi frumoase prinse pe tulpinile barboasei se unduiau ieri, pe-nserate in adierea usoara a vantului 🙂
omizile apartin unei molii soim si in iulie, tot pe acolo, am mai vazut una tot cu spin, dar in alte culori 🙂
si calul, nu e langa ea?! Pai, ieri nici nu mi-a trecut prin minte s-o ratez, ca de mult astept sa-mi iasa una in cale, una veche, asa de o zi-doua;
in ea multi juvenili ce dispar intr-o clipita, dar eu caut mai departe si gasesc unul mare, pe care l-am mai intalnit dar in alta parte; sigur ca l-am pus exact unde l-am gasit… da, da si balega deasupra lui 🙂
imi pare, fiecare calugarita pe care o intalnesc (ca am vazut o multime prin zona, in fiecare toamna) si daca asa avea un top, asta ar fi pe primul loc 🙂
impresionanta, vulnerabila, foarte frumoasa in realitate, a incercat sa fuga dar n-a ajuns departe cu abdomenul ala mare si greu si s-a oprit brusc, oferind un dans gratios si cum nu era indicat sa o stresez, m-am dus 🙂
pe parcela necosita, gentiane – semne de toamna, molii mici sau mai mari si o multime de calugarite (Mantis religiosa) 🙂
cele sprintene, zboara sau se ascund pe firele de iarba dar cele mari raman expuse, chiar daca nu se misca 🙂
cu vegetatie necosita, nepascuta de animale, lacuste si cosasi la fiecare pas;
plase de paianjeni si altele… pe care doar le vad si nu incerc sa le explic 🙂
in septembrie, o specie-doua din genul Colias in grupuri prin locuri umede si pe dealuri, diversi, dar mai putini, ca nu prea mai sunt flori 🙂
pe care nu-l stiam si pe care l-am tot vazut in ultimele zile 🙂
Oecanthus pellucens, mascul sau femela, prin diverse locuri la soare;
cu agitatie prin sat, pe drumurile de acces din afara lui spre orice padure sau spre dealuri, motive pentru care am luat-o zilnic, cat mai departe…
pe dealuri unde adie vantul si a fost placut sa le strabat la pas, urcand sau coborand, intalnind mereu ceva de vazut prin iarba sau la orizont 🙂
singure in partea cu morcovi, s-au intins alte rosiilor cherry pe care, dupa ce le-am cules toate fructele si verzi si coapte, le-am scos din pamant fara mila, ca mai am si altele, pe la soare 🙂
cand am terminat toata treaba, trecuse bine de amiaza si dupa un tur amanuntit, ca sa stiu ce mai e de facut-altadata, m-am dus pe dealuri 🙂