Erau

asa de multe pe costisa dealului, de-un galben frumos prin iarba verde; minunandu-ma de flori, am omis sa ma uit la frunzele de la baza 🙂

am o idee carui neam apartin, dar nu pot afirma cu certitudine;

si asta din cauza unei frunze 🙂

Daca azi

as scrie despre ceva profund, imi trece prin minte ca ar fi despre oameni, despre oamenii cu sau fara simtul umorului care se iau prea in serios sau nu,  cu sau fara valori la o varsta inaintata decenta 🙂  dar ma uit in zare vad multe orizonturi,

ascult si deosebesc fiecare cantec de pasarele din areal, zambesc la adierea vantului si sincer, natura umana nu mai prezinta intres;

adicaaaa, nu atat… cat cea reala 🙂