zambet si inspiratie
am fost zilele trecute am gasit, infipti in spini, greieri vii si de fiecare data, eii nuu, nu m-am mirat ca au iesit greierii ci m-am intrebat daca s-a intors deja sfranciocul sau poate n-a plecat deloc, desi e migrator?!
si-am fost mai atenta la cantecul pasarilor si azi am dovada ca in zona, e prezenta inca o specie – sfranciocul de iarna, Lanius excubitor 🙂
din halaul din imagine, apa dadea pe-afara; intr-o zi, un om cu stare a oprit definitiv risipa de apa si a ramas halaul plin doar cu apa murdara…
a stat asa pana curand caci ieri, am gasit doar resturi, melci si broscute moarte (care au trait si s-au inmultit pe acolo) dar de-acum, fara apa… ce sa mai zic… chiar si daca i-as fi explicat autorului, consecintele faptelor sale nu s-ar fi lasat induplecat, localnicii au afirmat, sus si tare ca noi, orasenii, nu putem schimba regulile rânduiala dintr-un sat…
venita in ajun, mi-a adus o gramada de zambet si m-a emotionat pana la lacrimi… sigur, are in spate si-o poveste, pe care nu v-o spun acum 🙂
"prin pămîntul mucezit în pădurea de rugină pîlpîie din loc în loc câte o boabă de rășină, lumînare rătăcită printre arborii de scrum priveghind în val de ceață nălucirile de drum, fără zi și fără noapte picură prin shile șoapte, piue păsări stinghere printre a liniștii unghere, toate dorm în veșnicie vis pufos de colilie iar în cerul mohorat, părăsit de ciocîrlie, doar steluta-i călăuza-n anul nou ce va să vie" La multi ani!
o urare frumoasa, pe care o daruiesc mai departe celor care colindati prin natura si nu numai, dorindu-va sa aveti fiecare in noul an…
o steluta calauzitoare 🙂
se intampla sa nu vad cand apare soarele dimineata, deci as putea avea o colectie (in imagini) si-un top al celor mai tari, frumoase, impresionante momente ale rasaritului 🙂
asta daca, de fiecare data cand apare soarele, nu mi-as zice: oaauu… asta e cel mai tare/frumos/impresionant rasarit de pana acum! 🙂
… sa fac lucruri diferite sau deosebite, in ultima zi a anului prezent sau in prima zi a celui care urmeaza, ca nu stiu care ar fi acestea… pentru mine fiecare zi e o sarbatoare, o sarbatoare continua a vietii si-o traiesc cu bucurie 🙂
… sa le spun doar de sarbatori, oamenilor pe care ii stiu sa le fie bine, ci o fac in orice zi din cursul anului sau atunci cand trec prin gandurile mele; sigur ca mai sunt si oameni, prezenti zilnic in gandurile mele, la care nu le spun nici de sarbatori si nici in alta zi …
zambesc la asta si acum ma intreb, de ce n-o fac 🙂
ieri, cat le cuprinzi cu privirea in orice directie, iarba pare uscata dar stabatute la pas, realitatatea este diferita 🙂
in decembrie, multi copaci au muguri si la suprafata solului sunt flori 🙂
si prin livada la sfarsit de decembrie am iarba verde, papadii inflorite si mici lujeri la narcise si crocusi 🙂
prin gradina au aparut muguri la arbusti, rubarba nu se lasa mai prejos; nu sunt deloc tentata sa zic ca e bine sau ca nu e, ca e devreme sau ca nu e… zic doar ca, natura stie cel mai bine ce se petrece si ne-o arata in felul ei 🙂
se ridica Luna, e Luna plina si imprastie lumina pana tarziu in noapte 🙂
inconjurata de cer albastru, pe dealurile mele 🙂
la vest si la est, petice de cer spre seara 🙂
si mai mult de 10 sticleti, la seminte mici de cimbru prin gradina 🙂
