zambet si inspiratie
e mare iarba si prin ea, o multime de flori pe care nu-mi vine sa le tai 🙂
a inflorit salcamul, socul iar pe strada iasomia, macesii si alti arbusti, dar fara soare toate raman ude si miroase doar… a ploaie, la sfarsit de mai;
la sfarsit de mai, dupa o perioada lunga cu nopti reci si ploi zilnice, am bob mare si abia rasarit, idem la dovlecei, morcovi, varza si… as mai gasi 🙂
porumbul e mai mic decat fasolea cataratoare, cartofilor le merge bine la suprafata, mai da o frunza la castraveti, a rasarit sfecla rosie, doi bostani, mai multe soiuri de fasole, alte verdeturi si desigur printre ele, buruieni 🙂
bine putin soare, ca-s intr-o vale umbrita cu sol vesnic umed sau cine stie, poate ca, inca nu le-a venit vremea florilor;
in numar mare, scaii de ape sau Cirsium rivulare, pe care sper sa-i prind infloriti cat de curand 🙂
dupa fiecare ploaie, prin gradina si prin curte aterizeaza 3-4 sturzi 🙂
si cu o metoda doar de ei cunoscuta, scot foarte repede râme din sol;
de azi a ramas mult timp pe cer, probabil a plouat in partea de jos a satului;
s-au vazut clar toate culorile si s-a facut dublu, dar in final, a disparut incet si pe deal a inceput sa ploua 🙂
eii nuu, nu mi-a dat insomnii, dar mereu am vazut-o vara, ca planta adulta si mi-a luat putin s-o reduc doar la primele frunze 🙂
dupa ce am gasit si plante cu flori in acelasi loc, n-am mai avut nici o indoiala ca-i Valeriana officinalis, familia Caprifoliaceae;
un curcubeu complet pe cer si creste inzapezite in departare 🙂
ieri in cuib, presurile se hranesc iar prin curtea mea si uneori, mai prind cate-un sfrancioc in poze, ca de vazut ii vad zilnic 🙂
ploua zilnic si mereu, de undeva, apare un curcubeu 🙂
au fost inca o surpriza in zona paraiasului pe langa multimea orhideelor;
ca sa ajung la un drum spre strada mea, am mereu nenumarate posibilitati si ieri, am coborat pe valea unui paraias cu un motiv determinat, desigur 🙂
si-am ramas fara cuvinte la multimea orhideelor (pe care le stiam acolo dar nu de ordinul sutelor) si pentru o clipa m-am gandit: oare cata frumusete poate duce un om, dar am alungat repede gandul ca nu este intelept indicat, cel putin in cazul meu, sa provoc Universul; si bine am facut, ca nici nu mi-as fi putut imagina ce avea sa urmeze 🙂
ieri pe cer dusi de vant, o multime de nori si tunetele s-au tinut lant, dar n-a plouat, asa ca la un moment dat, am ales directia opusa si m-am dus… si
m-am tot dus, cu tunete la stanga pana cand picaturile mari de ploaie, m-au avertizat ca e mai intelept sa ma intorc; ei da, m-am intors, tot pe partea insorita, fara ploaie, plina de cimbrisor si de grozama (Genista sagitalis) 🙂
