prin/pe sol, la sfarsit de februarie 🙂
da, primul e un limax 🙂 un pui mai degraba, l-am lasat in pace, asa…ca sa vada si el putin din lumea in care traieste 🙂
zambet si inspiratie
prin/pe sol, la sfarsit de februarie 🙂
da, primul e un limax 🙂 un pui mai degraba, l-am lasat in pace, asa…ca sa vada si el putin din lumea in care traieste 🙂
Ieeee… in sfarsit, se vede pamant 🙂 nuu, nu la orizont, ci in gradina mea!
de mine, a devenit vulnerabil si s-a comportat ca atare, s-a adunat, s-a ascuns, s-a camuflat, dar rabdarea mea e nesfarsita 🙂
a durat cateva minute „vanatoarea” mea, vreo trei-patru si l-am lasat in pace 🙂 ; are o culoare deosebita (imaginile sunt departe de realitate), viteza, se deplaseaza pe sol, nu face plasa, asa ca n-a fost greu sa-l identific ;
este Micrommata virescens, din neamul paianjenilor vanatori 🙂
proprietarul ca n-am stat NICIODATA fata-n fata cu un cal, darmite sa mai si pun mana pe el, sa-l scarpin intre urechi sau sa-i dau mancare din palma, taaare s-a mai minunat!
a garantat ca Frida e prietenoasa, asa ca n-am prea avut de ales 🙂 puteam s-o iau la fuga, dar no…
foarte curand va avea un manz si e posibil ca pentru o perioada, sa nu mai fie chiar asa 🙂
cu un strat de frunze, capsunii mei au iesit verzi din iarna 🙂 dar a venit momentul sa le ofer un loc mai bun, cu soare 🙂 cum inca nu-l am, ma straduiesc sa-l fac, dupa priceperea mea:)
sa descopar sub iarba uscata si in pamantul inca inghetat, tufele mele de rubarba ( Rheum officinale), plantate anul trecut; frunzele s-au uscat destul de repede si fara frunze, teoretic radacinile sunt terminate… dar se pare ca n-a fost chiar asa 🙂
da, am si rasaduri…
si o sa mai fac 🙂
venita cine stie de unde, cateva omizi, o pupa, muuulte cochilii de melci, goale sau pline, diversi paianjeni dar prea rapizi pentru mine, pentru ai prinde in imagini 🙂
incoace, zapada se duce treptat, nu e nici cald nici frig si mie-mi convine, pamantul e inca inghetat, progresez centimetru cu centimetru in „decopertarea” pamantului de resturilor din anul care a trecut 🙂
se termina intr-o vale abrupta cu diferenta mare de nivel, dificil de coborat si de urcat, bineinteles 🙂
sau nu stiti cum arata larva unui car, 🙂
ce lopata de zapada mi-am tras luat!
si ce zaapada aveam dis de dimineata si ninge continuu 🙂
nu v-am spus eu, ca iarna n-a plecat departe ?! n-o sa stea mult nici de data asta, ca sunt 10 grade (cu plus) pe afara, dar azi chiar imi vine sa sar intr-un picior ca ninge…
chiar „bine-mi pare!” !