zambet si inspiratie
de-un fir de usturoi cand brusc din sol, apare un cap de soparla… clar c-am tresarit in prima clipa, dar m-am oprit uitandu-ma cat e de frumoasa; dupa mai multe miscari, ca nu-i place soarele, a intrat iar… cu spatele 🙂
acum stau pe terasa, la soare, pe masa (cee?! e masa mea si stau cum vreau) si nici macar nu vreau sa va povestesc despre natura din jurul meu, pentru ca, hmm… as putea s-o tin asa, o zi intreaga ?!? 🙂
gata incoltiti, au ajuns azi din beci, in stratul cu paie; de data asta i-am pus pe randuri ca pana acum ii puneam in cuiburi 🙂
stratul ala, nederanjat de nimic de anul trecut, a oferit si cateva surprize 🙂 un gandac de Colorado scapat anul trecut, o soparla fara picioare (Anguis colchica) pe care am incercat s-o mut dar ea n-a vrut si altele 🙂
in luna mai, de aproape sau de la distanta prin areal 🙂
soparla fara picioare, in multe exemplare si capriori singuratici 🙂
are un look nou; asta dupa ce am plimbat pe unde am vrut eu o masina de tuns si-mi place ca… ei nuu, nu scapa cine poate ci chiar raman intregi 🙂
dar mai este o parte buna cu iarba mare si uda, ca ploua din nou 🙂
de compost si-n jurul ei multe vietuitoare din care eu am surprins cateva: o musca, o coropisnita- clar ca-s mai multe acolo, o soparla fara picioare, un mascul- ce vroia sa intre in pamant cu spatele, nu sa iasa cu fata 🙂
si la final nelipsitii gusteri care apar fix cand imi termin treaba si am facut o treaba buna dupa ce am indreptat gramada, semanand morcovi si plantand ceapa… ca astea nu mi-au ajuns asta iarna dupa cum ziceam… si nu mi-am permis preturile din sat 🙂
prin gradina, o soparla fara picioare frumoasa si linistita 🙂
prin curte, un croitor si-o broscuta… una raioasa verde 🙂
statea in mijlocul drumului si cu greu am trimis-o in directia buna;
am stat cuminti pana a intrat in vegetatie si apoi ne-am vazut de drum 🙂
Anguis fragilis, ieri pe-nserate, aparuta in calea noastra 🙂
ca de obicei, ne-am oprit asteptand sa treaca;
am zis incetisor si chiar a stat; dar si soparla catre traversa drumul ingust, s-a oprit fix intre picioarele cainelui 🙂
intai am plecat noi, apoi s-a dus si ea- soparla fara picioare, un exemplar frumos, nimic de zis 🙂
azi, la vedere, se plimba printre rosii, o coropisnita ;
n-a fost greu s-o prind ca-si bagase capul in pamant si uite asa, inca un exemplar adult a trecut din gradina… la borcan 🙂
prin livada 🙂
in drepata, paste un cal, in stanga o soparla fara picioare sta la soare, lipicioasa creste fara grja, mai jos un macaleandru cloceste cele sapte oua, iar in fata, mult geranium, de data asta geranium phaeum
A venit momentul, sa iau covorul rosu din gradina 🙂 l-am pus in martie, sa mai scap de o parte din urzici, diferenta este clara si pe deasupra si pe dedesubt 🙂
