Covorul

A venit momentul, sa iau covorul rosu din gradina ­čÖé l-am pus in martie, sa mai scap de o parte din urzici, diferenta este clara si pe deasupra si pe dedesubt ­čÖé

La o privire mai atenta, sub coltul covorului zaresc ceva, mai ridic putin si┬á inca unul, doi, mai departe inca doi si in coltul celalalt… inca doi?!?

N-am luat-o la fuga ca nu aveam de cine, este soparla fara picioare sau i se mai spune sarpele de sticla  (Anguis fragilis).

Am mai intalnit-o in trecut, in alte locuri.

in.trecut Imi plac ecosistemele si ma minunez mereu, de ceea ce exista in ele, dar in ziua aceea, m-am simtit un/o intrus(a) si in minte mi-au revenit cateva dintre cuvintele mele, spuse in cadrul unui workshop, anul trecut:

Toate vietuitoarele, cunoscute sau necunoscute de noi, cauta doar un loc in care sa traiasca. E posibil, ca acesta sa fie chiar gradina ta!

Chiar daca le-am luat covorul, stiu eu ca n-au plecat… ca sunt pe acolo, pe undeva…

2 comentarii la „Covorul”

Comentariile sunt închise.