zambet si inspiratie
se hranea de zor cu frunze de laptele cainelui, o omida mare (cca.7cm), usor de observat de la distanta, la cat este de frumos colorata – culori ce te avertizeaza ca e sanatos s-o lasi in pace 🙂 unde mai pui ca are si-un „corn” in partea posterioara ?
daca nu stiati, laptele cainelui (Euphorbia esula) este o planta toxica, invaziva si dificil de combatut dar uite, ca totusi cineva o mananca; omida apartine unei molii soim Hyles euphorbiae din fam. Sphingidae ;
cresc spontan cateva specii de Geranium si vreo 3-4 prin curtea mea; pe unele, cele din specia Geranium pratense, cu nume popular de sagetica , le las sa creasca si sa infloreasca, ca „dau bine” … pe unde cresc 🙂
de fragi 🙂
cateva momente, cu o omida 🙂
prin/pe sol, la sfarsit de februarie 🙂
da, primul e un limax 🙂 un pui mai degraba, l-am lasat in pace, asa…ca sa vada si el putin din lumea in care traieste 🙂
venita cine stie de unde, cateva omizi, o pupa, muuulte cochilii de melci, goale sau pline, diversi paianjeni dar prea rapizi pentru mine, pentru ai prinde in imagini 🙂
de Bruxelles, are frunze mari si frumoase 🙂 adica avea, pana mai ieri. oricum trebuiau rupte, dar preferam de voie nu de nevoie 🙂
din imagini, tin loc de gard, pe cca. 60 ml (metri liniari); sunt inalte si se inclina usor sub greutatea semintelor si din loc in loc pline cu cuscuta (Cuscuta europaea) si cu „omidute” ( sunt mari si negre) 🙂
ziceam aici prin aprilie, ca am mai vazut eu omidute, dar aveau alta culoare, intre timp au mai crescut si le vezi miscandu-se cu viteza in panza
apartin, unor molii, genul Yponomeuta, in cazul de fata este Yponomeuta plumbella, iar planta gazda este lemnul cainelui (salba moale), Euonymus europaeus; a durat putin, dar le-am dat de capat, fara prea mult efort 🙂