Si-a strigat

in timp ce se indeparta: sa mergeti neaparat sa vedeti ghioceii, asta dupa o poveste la o tigara cu un ardelean cu parul alb, ca asa fac, de obicei, ardelenii dupa ce-si dau buna ziua (se pun la povesti) 🙂

si cum de la distanta se vedea verdele in tricolor, n-am mai urcat ci am luat-o pe la baza ei si-am vazut o multime de ghiocei (Galanthus nivalis);

Cu povesti

incepute seara si neterminate pana in zori ne-a prins ziua de luni, cand in linistea Cheilor Borzesti, am tacut si-am lasat natura… sa (ne) vorbeasca 🙂

cu o legatura nevazuta intre noi, trei prieteni- foarte vechi sau foarte noi- ne-am bucurat intr-un colt de natura, pasind incet pe carari batatorite de oameni, care-au fost sau vor veni in viitor 🙂

Cu invitatie

notata din timp in agenda dintr-un motiv bine determinat, la sfarsit de aprilie am colindat la pas dealurile din zona, alaturi de… o persoana 🙂

la fiecare pas a fost zambet, uimire si mirare, tacere sau povesti frumoase intrerupte uneori cu… „de ce?!?” 🙂 si completate apoi cu alte povesti… care-au tinut fix trei zile si trei nopti ca-n orice minune 🙂

P.S:  :) din motive personale, am inchis comentariile aici dar daca ai un gand pe care vrei sa mi-l transmiti in legatura cu aceasta poveste, foloseste e-mailul din Contact sau altele, daca le ai :)