Fara poze

de data asta !

ne-am intalnit, la coltul parcului si ne-am dus sa mancam laste (cu s de la sarpe :)) daca nu stiti ce sunt, is un fel de taietei mai lati, dar in final ne-am oprit la carbonara si un vin rosu sec, frantuzesc. Ca noo, suntem doua doamne si chiar suntem 🙂

am dezbatut multe subiecte, unele se pot spune, altele nu 🙂

primul, a fost scurt: „am 4 plantute, doua mie, doua tie”, (despre plantute…urmeaza o negociere dura! ) iar eu, am izbucnit in ras… n-o sa aveti parte de detalii, ca sa fie clar !

la un alt subiect, cu muuulte argumente, ca e mai repede nascuta, ca are mai multa experienta, ca muulte, muulte altele … si-a exprimat un punct de vedere clar si concis, privind comentariile pe bloguri, despre moderare, aprobare, dreptul la exprimare, stiti voi mai bine, ca eu is incepatoare !

raspunsul meu final a fost: daca imi spune 10 motive pentru si eu bifez 7, o sa las libere comentariile, dreptul la exprimare (chiar daca vei fi ignorat, uitat, neglijat, banat, etc.) 🙂

la primul subiect, daca n-ati inteles, Balaura,(ca despre ea vorbesc), a reusit sa produca 4 plantute de stevia rebaudiana bertoni.

prin ce metoda, nu vrea sa spuna! insa, am eu, asa o banuiala ca vrea sa-si vanda plantutele la licitatie !

Si ma bucur ca, pana nu-mi da 10 motive, nu poate spune nimic, nimic … 🙂 chiar nimic !

Preambul

daca-mi iese, va spun si la ce 🙂

Ca sa fie clar, in  sensul figurativ : 2. Parte introductivă a unui act important, a unui tratat internațional, care lămurește utilitatea sau necesitatea lui sau care prezintă sumar dispozițiile lui generale;

🙂 🙂 🙂

Recunosc

le-am cules dintr-o bucata de lemn in descompunere, cca 20 cm patrati si recunosc, ca nu stiu ( ce gluma buna!) ale cui sunt 🙂

stau cuminti in farfurie pana ma hotarasc, cine le mananca 🙂

daa, stiiuu, o sa spui ca sunt putin „dusa”… dooaar putin, recunosc 🙂 🙂 dar, daca tu nu razi la chestia asta, esti dus(a) raaauuu de tot ! 🙂

Dimineata

am afirmat pe undeva si o sa cred mereu, ca viata si povestile adevarate sunt afara 🙂 astfel fiecare zi, devine pentru mine, o poveste 🙂

deci, intr-o dimineata, pornesc dintr-un maaare oras cu un microbuz de lux spre un oras mai mic, apoi dintr-un oras mai mic cu un microbuz cu mai putin lux, ajung in centrul unei comune 🙂 si de acolo spre destinatie, cu … un cal putere 🙂 primesc locul din dreapta si peste putina vreme, cu vantul prin plete, calul isi pierdea o parte din par …am zambit mereu 🙂

dupa mai multi kilometri, am hotarat sa parasim drumul principal, sa ocolim o parte din satul de destinatie…. sus un platou cu un peisaj superb in culori galben-verde-albastru, cantec de cuci si ciocarlii;

incet, schimbam peisajul si coboram spre sat, apoi urcam iar …in fata cazanului, drumul era blocat de un tractor;

facem si noi „escala” la cazan (asteptand sa se elibereze drumul) unde primim tuic … intai calul, normal, apoi restul 🙂

Prietena mea, C. ar rade in hohote, zicand : „Tu ai baut tuica” ?!  ei, nuuuu, am mirosit si n-am indraznit, apoi am „donat-o” calului si ce n-a baut calul, am pastrat-o pentru ea… ca maine, vine in vizita!!! 🙂

 

Galbena

si mai galbena, pe zi ce trece, este gradina mea! Dar nu-i nimic, am primit o coasa 🙂 una pe masura mea !

acum ce sa zic, poate ati vazut vreodata in trecut, cosasi in camp, dis de dimineata, inainte de rasarit, ascutindu-si coasa cu trei miscari in doi timpi, dandu-si clopul pe o ureche, scuipand in palme si zacand „Doamne-ajuta”…

Euu, in acest „domeniu”, nu tind spre perfectiune ! 🙂