matasoase, aproape transparente, zboara usor si foarte repede 🙂
Patania ruralis, o molie din familia Crambidae;
zambet si inspiratie
matasoase, aproape transparente, zboara usor si foarte repede 🙂
Patania ruralis, o molie din familia Crambidae;
singura gulie rosie din gradina mea, de fapt; a iesit doar o planta din mai multe seminte puse in pamant asta primavara si acum e tare… incurcata 🙂
asta dupa ce, la inceputul verii de pe tulpina ingrosata a scos tija florala si seminte, care s-au scuturat si in jurul ei e plin de plantute noi…
sufla vantul fara pauza si e racoare chiar si atunci cand e soare. E tare placut sa-ti faci de lucru pe afara spre bucuria cainelui meu, care atunci cand eu sunt prin preajma n-are nimic de pazit si pare sa cada intr-un somn adanc la umbra parului din curte, atat de adanc ca uneori… chiar si sforaie. Sii… intr-o astfel de zi, obisnuita si linistita, de pe strada se aude:
imi iese din prima, adeseori nu-mi iese deloc, cand e vorba sa transform (in imaginatia mea ca sa fie clar), o omida/ larva intr-un fluture/ molie 🙂
omida asta o vad prima data si mi-a iesit din prima caci in zona aia din gradina am vazut molia pe flori toata vara, plus ca are hrana din belsug 🙂
si o parte din fasolea cataratoare, care a stat mai mult pe jos, ca firul de porumb dulce nu prea a sustinut-o; o ascunzatoare buna pentru omizi 🙂
cele trei exemplare le-am gasit pe sau au iesit de prin pastai, dar ele au
nu si ardeii… ca am putini si-mi plac 🙂
descoperita putin mai devreme, trecand prin gradina 🙂
pe fond auriu, e foarte stralucitoare si usor de vazut 🙂
o molie prin gradina, Pyrausta sanguinalis; larvele ei se hranesc pe salvie, rozmarin, cimbru 🙂
si sta pe flori sau frunze mari, la vedere prin gradina 🙂
Syricoris lacunana, o molie din familia Tortricidae; larvele se hranesc pe o diversitate de plante cultivate sau spontane;
prezent si el pe rosiile cherry ; sigur ca prefera, in special, diverse varzoase, dar la mine nu prea sunt anul asta 🙂
apartine unei molii, Trichoplusia ni, comuna si dificil de combatut (femela depune cca. 350 oua, 5 generatii pe an) prin gradini;
ieri 🙂
si io… am dat jos perele din peri (ca am doi) si au intrat in vreo 20 de saci; nu va spun toata povestea, insa m-am gandit la un moment dat cum ca… ce ardeleanca as fi io cu atatea fructe prin livada sa n-am prin casa si J.D.P… 🙂 unul bun, pentru musafiri;
apoi pentru cine nu stie, J.D.P este jinarsul de pruna, dar in lipsa prunelor este super si cel de pere… zic eu, ca de fapt, habar n-am ce gust are 🙂
in imagini frumoase, de fapt este dimineata de azi, dar din alta zona 🙂
o replica, primta pe mail la dimineata mea… sa vedem cine si-o asuma 🙂