Ieri

dupa o dimineata cu 4-5 ore de munca fizica, in stil ardelenesc desigur, dar care mi-a epuizat toata energia ca a fost cu ceva peste puterile mele si nu mai zic nimic de neuroni, erau la pamant de cate posibilitati au scos la ivela ca sa termin cu bine, deci dupa asta- in varianta scurta, m-am dus pe deal 🙂

la pas, pe strada mea cea verde, fara oameni si plina de flori si mai departe fara sa ma uit in urma, ajung la padure cand aud tunete… ma ajungea ploaia din vale; cum n-avea rost sa ma mai grabesc, m-am intors fluierand pe acelasi drum si de acasa am admirat, al nu stiu catelea curcubeu 🙂

Uaaauuu

si ce planuri aveam pentru azi cand brusc a venit ploaia; a tinut fix 3 minute, asa cat sa ude totul ca sa ma trimita-n casa si cainele in adapost 🙂

si de ciuda ca nu mi-au iesit, mi-am mai facut o cafea care, clar ca nu era in plan la ora asta si v-arat singurul mac inflorit si ars de soare dupa o ploaie, trandafirii care au indraznit sa infloreasca dar se si scutura dupa o zi cu ploaie si o gogonea mica, la care nu-i pasa de ploaie…

Nici macar

nu l-am vazut dar l-am auzit sasaind, cand ridicand cateva tigle in pod, s-a facut lumina; si intinzindu-si aripile, m-a avertizat ca-i teritoriul lui 🙂

auzi la el, ce tupeu, in podul meu; in final, a obosit si-a strans aripile si s-a retras intr-un loc intunecat iar eu mi-am vazut de treaba, la lumina 🙂