A plouat

putin peste noapte si s-a dus toata zapada;  azi, pare o zi de primavara in care iti vine sa pui ceapa in gradina, daca nu te uiti in calendar 🙂

de cateva zile, nu mai sunt temperaturi cu minus si peste noapte mereu se schimba ceva; fara sa fac nimic, ma uit la musuroaiele de cartita aparute prin cele mai nepotrivite locuri si sper sa nu-si schimbe directia ca mai are putin si ajunge la poarta  🙂

In patru ani

nu m-am dat pe brazdă, cum mi s-a prezis initial; fără absolut nici un ajutor din partea mea, localnicii s-au încurcat și chiar s-au pierdut de tot în povești incalcite, tesute cu fire colorate in jurul persoanei mele; nu le știu pe toate de la cap la coadă dar pe cele auzite, zău ca nici măcar eu, cu toată imaginatia mea, n-as fi reușit să le inventez 🙂

in schimb, eu am reușit după multă vreme să asociez fiecare persoană cu casa in care locuiește sau invers, le știu unora numele mic, la putini si numele de familie; mai stiu si care cu care sunt neamuri și sunt renumită ca nu dau „buna ziua” cand trec pe drum 🙂 eii, stati asa… stau de vorba cu unii oameni si sunt inaccesibilă pentru altii, salut prima doar doamnele in varstă si le intreb de sănătate, dar atat;  restul persoanelor- dacă mă salută bine, dacă nu la fel de bine, pentru mine 🙂

după patru ani, pot să afirm că relatiile mele cu localnici s-au așezat pe un făgaș de normalitate…

De curand

s-au facut fix patru ani de cand am ajuns prima data in zona in care locuiesc acum (insa total necunoscuta pentru mine atunci); da, a fost intr-o zi din luna ianuarie si vremea era ca si acum, soare si putina zapada; atunci casa nu avea terasa si nu am vazut orizontul cum il vad acum dar am vazut multimea copacilor din jur, copaci pe care, in imaginatia mea, i-am inverzit, i-am inflorit, s.a.m.d. (cei care ma cunoasteti personal stiti continuarea); m-am intors definitv la inceput de martie si cei patru ani, ei nuu, n-au trecut ca o clipa, ci zi dupa zi, cu zâmbet si cu multa munca 🙂

tot de curand am fost intrebata, cum e viata mea aici… pai, pun pariu ca ati vrea sa stiti ce am raspuns… și poate va spun candva, dar nu azi 🙂

M-am pornit

de acasa pe jos desigur, dupa ce s-a facut ziua si n-au mai fost autobuze, spre municipiul capitala de judet; dar ma stiu, sunt o tipa norocosa si asta fara sa-mi consult horoscopul 🙂

totul a mers struna, acum am parolele, pozele si ce mai eu aveam pe laptop, plus ca am ajuns acasa tot pe ziua, desi n-am mai prins autobuzul direct; am si cateva povesti dar sunt despre oameni si pe astea nu prea le spun 🙂

…pentru toata lumea!

no si cum eu n-am priceput mare lucru la inceput, ca nu-i domeniul meu, am tot intrebat 🙂

„uite, daca ar fi sa-ti prezinti aplicatia in cuvinte simple, asa in cateva propoziții, pentru cineva care habar n-are, ce ai scrie? ca e o aplicatie care te ajuta sa faci harti, sa le editezi si sa procesezi datele de pe ele;

doar de pe mobil sau si de pe desktop? si mobil si desktop practic mergi cu telefonul pe teren si colectezi datele;

si daca nu ai net unde te duci? pai se colecteaza pe telefon si cand dai de net, aplicatia le trimite automat la server ca lucrez si la o aplicatie nu o sa mearga numai in browser;

pana aici am inteles… ce as mai putea sa te intreb si nu stiu?  nu stiu… o poti configura cu ce date colectezi foarte usor si dupa, le prezinti pe un site, de ex.;

cu este diferita de cele existente?  Romania ar putea avea un site cu toate ariile protejate din țara… pai, cu nici una nu e la fel de usor sa faci asta si nu este o aplicatie care sa te ajute sa le faci pe toate… tre sa folosesti mai multe;

hmm… abia astept sa mergem pe teren sa vad cum functioneaza mai ales ca pe langa datele publice poti sa ai si mici puncte private :)”

dar… ca eu sa pot face singura asta, mai intai tre’ sa ma hotarasc sa renunt la telefonul meu 🙂