drum desi n-aveam nici o idee cat timp o sa-mi ia, am ales sa ma intorc; urcand, pas cu pas pe carare sau catarandu-ma pe pietre marginite de vegetatie prin care mai erau diverse flori, cu zambet ajung sus 🙂
uitandu-ma pe partea opusa, mi-am zis: uauuu, ce departe stau! (satul meu nu se zarea 🙂 )
2 comentarii la „Pe cel mai lung”