zambet si inspiratie
m-am dus si azi pana la padure; peste tot au inflorit tufele de porumbar, si-am descoperit un piersic, care nu-i intr-o gradina 🙂
pupezele (Lathyrus vernus) sunt pline de flori, o tataneasa cu flori galbene, (Symphytum tuberosum) urmeaza curand, iar la liziera, o multime de pasari mici, sigur ca-s pitulici, isi fac cuiburi prin frunzis 🙂
si ziua rece de ieri, a iesit iar, soarele 🙂
si la soare, o parte din gusterii ce-s prezenti prin curtea mea; ultimul exemplar, are in zona ochiului, o capusa si pe coada, o gaza rosie 🙂
inverzeste padurea si din ea, se aud multe si diferite cantece de pasarele 🙂
apar flori noi in peisaj, se misca si zboara o multime de insecte, canta greierii si s-au intors randunelele;
cand am vazut de la distanta, o ruda de fasole cu… ceva pe ea (ca ieri, in timp ce numaram gandacii din balega, nu era) am zambit si fara sa cred absolut nimic, m-am apropiat sa vad sii… sa cred?!? 🙂
in timp ce cainele meu marca ruda de fasole, m-am straduit sa inteleg ce scria: TRECEREA OPRITA- inainte, la stanga, la dreapta?!? hmm, dupa pozitie – cred ca inainte dar la fel scria si pe verso, deci sunt confuza; la ZONA PRIVATA, m-am descurcat cumva, cu PRIVATA, ca-n limba romana e loc de interpretare, dar la ZONA, am inceput sa zambesc si-apoi sa rad 🙂
asta am lenevit putin mai mult, ei nuu, nu c-a fost liniste la Sfanta biserica ci pentru ca soarele nu s-a vazut la orizont 🙂
am iesit din curte fix cand a inceput ploaia (care ne-a si udat destul de bine pana ne-am intors) si poate va spun de ce m-am amuzat si inca mai zambesc dupa plimbarea de dimineata 🙂
E ziua de Paste si-i crestineste sa urezi tuturor: Hristos a inviat! si da, ar fi ideal ca-n fiecare casa sa fie oua rosii, vin si cozonaci pe masa, sa fie bucurie si oameni dragi alaturi…
ca daca ies in areal inaintea turmei de oi, cresc sansele sa gasesc… ceva 🙂
fac poze fara graba, cand aud un sunet usor de frunze uscate si-atunci am stiut; imi mut privirea si-l zaresc fascinata pe-al doilea, dar ca o amatoare ce sunt, omit sa setez iar aparatul… si-am scos un prim-plan frumos nu zic ba, doar ca eu vroiam ce era pe pietrele din spate; sa rad sau sa plang?!
de sat si tocmai imi afundasem mainile in buzunare dupa ce-mi dosisem aparatul in traista, cu motiv, cand in calea mea apare balega asta de capra, deci nu-i mare; ma opresc fara chef si ma uit daca are rost, sa-mi scot iar…
ca erau tare multi si lucrau de zor la lumina zilei; as fi stat sa-i numar pe toti pana terminau de carat balega aia, dar eram pe deal de la ora 9 si era trecut bine de amiaza; no, daca erau curati, va spuneam si din care sunt 🙂
in aprilie, o simfonie in alb si verde pana la cel mai indepartat orizont 🙂
cu flori si inca fara frunze, pe care eu nu-l stiu…
dar poate il stiti voi si-mi spuneti si mie cum se numeste 🙂
prin curte si-si cauta de obicei, hrana prin iarba, dar o surprind adeseori si pe langa sau chiar in vasul cainelui 🙂
clar ca nu-mi hranesc cainele cu insecte si cu rame, deci mierla asta manca resturi din mancarea cainelui si nuu, nu va zic din care e… ca nu fac reclama gratuita;
gata incoltiti, au ajuns azi din beci, in stratul cu paie; de data asta i-am pus pe randuri ca pana acum ii puneam in cuiburi 🙂
stratul ala, nederanjat de nimic de anul trecut, a oferit si cateva surprize 🙂 un gandac de Colorado scapat anul trecut, o soparla fara picioare (Anguis colchica) pe care am incercat s-o mut dar ea n-a vrut si altele 🙂
de gandacei prin balega, care dispar rapid in sol cand ii ajunge lumina 🙂
cateva specii din genul Aphodius, familia Scarabaeidae ;