uscate si fire de lana si-a facut invelisul exterior si-i agatat de-o crenguta;
nu stiu ce-i inauntru, pentru moment e fascinant ce-i inafara 🙂
zambet si inspiratie
uscate si fire de lana si-a facut invelisul exterior si-i agatat de-o crenguta;
nu stiu ce-i inauntru, pentru moment e fascinant ce-i inafara 🙂
care inca se mai coc prin gradina mea, o omida bine ascunsa, ieri;
nu fluier a paguba pentru cateva rosii chiar daca au fost putine vara asta, ci le trec la cele 50% care se intorc in natura sub o forma sau alta 🙂
s-au ascuns deja diverse insecte (paianjenii nu-i mai pun, ca-s multi);
poate fi un hotel un loc bun pentru iernat, asa mai rustic… ca pe la tara 🙂
care merg pe jos si de sus in jos si de jos in sus pe drumul asta, printre ei ma numar si eu :); un drum uscat de altfel, pana intr-o dimineata cand…
verzi au cazut de la-naltime, de pe niste frunze pe-0 panza de paianjen… ei nuu, panza nu s-a rupt, nici paianjenul n-a venit, ci le-am vazut eu 🙂
si-am fost curioasa daca pot scapa …
dusa de vant si prinsa intr-o panza de (un) paianjen 🙂
si-o plasa in care cresc si tot cresc, muulti paianjeni 🙂
pe fond albastru 🙂
trecuti cu bine de prima bruma, au inca multe flori 🙂
si zilnic, poposesc insecte 🙂
la soare pe pietre, pe ziduri sau ascunsi printre plante, diverse specii de
opilioni, prezenti de primavara pana toamna prin gradina 🙂
zorile abia se ivesc cand noi iesim pe poarta, ca strada e luminata si oricum nu e nimeni pe ea sa ne vada; doar cainii de prin alte curti ne latra ca ne cam stiu obiceiul, asa ca nu ne putem tocmai furisa din sat, nici de data asta;
dimineata amortite de raceala noptii, incercand sa ajunga pe flori la primele raze; stiu ca nu mai au multe zile, dar le ridic de fiecare data 🙂
o albina solitara, Anthophora plumipes, locuitoare veche prin gradina 🙂