Mi se parea

mereu ca aud un falfait de aripi cand aprindeam lumina in beci, dar nu vedeam nimic; pana azi, cand am cautat in fiecare colt cu lanterna 🙂

l-am gasit linistit, agatat intr-un picior, dar mai tarziu deranjat de lumina blitz-ului a luat pozitia de atac… n-am insistat si am lasat liliacul in pace 🙂

Mi se duce vestea

iar prin sat ca intr-o zi de sambata de dimineata, in loc sa fiu in casa la Tv sau sa fac prajituri (cum ii sta bine unei doamne intr-o astfel de zi 🙂 🙂 🙂 ), eu umblu pe dealuri ori sunt pe-afara si cioplesc… pietre (va spun altadata, cum si de ce) spre nedumerirea vecinilor mei care vin de jos in sus, pe strada si arunca priviri peste priviri, peste si printre tufele de fasole catarate pe porumbul nu prea-nalt, ca poate-poate, or avea noroc si s-or dumiri ce fac eu pe-acolo…

Continuă lectura „Mi se duce vestea”