pe afara, ca azi s-a oprit vantul si a fost soare;
si sigur, primavara nu-i chiar departe 🙂
zambet si inspiratie
pe afara, ca azi s-a oprit vantul si a fost soare;
si sigur, primavara nu-i chiar departe 🙂
ploua pe afara cu picaturi mari, ca-ntr-o zi de primavara; a fost soare pana atunci si eu cu treaba, prin livada, curte, gradina; mai sunt si cateva petice de zapada, pe jos predomina verdele, infloresc iar papadiile si buruienile de pe straturi dar inca nu le scot ca nu-s o prioritate pe lista mea imaginara 🙂
am cules urzici proaspete de-o zi ca alea mai vechi sunt consumate deja, a iesit macrisul din flora spontana si pe undeva, se insoarea al doilea guster…
pamantul si totusi sunt plante care rasar din el si altele ce infloresc…
sub razele soarelui afara nu e frig si prin livada mai am vreo doi meri de curatat; in rest, pe la tara, in ianuarie e liniste si pace 🙂
(mai) ruginesc 🙂 prin zona, multe urzici sunt afectate de o ciuperca
Puccinia urticata, genul Puccinia, familia Pucciniaceae;
de coacaz rosu prin gradina mea o plosnita, din genul Palomena, din familia Pentatomidae ;
ma mai dau si … gradinar 🙂
ma mai pierd eu de turma, dar revin mereu la … ” […] ăștia de ne dam grădinari?”
incoace, zapada se duce treptat, nu e nici cald nici frig si mie-mi convine, pamantul e inca inghetat, progresez centimetru cu centimetru in „decopertarea” pamantului de resturilor din anul care a trecut 🙂
pentru neuronii vostri 🙂 a celor care ma cititi, ca ai mei sunt inca in vacanta 🙂 pan’ la primavara;
e posibil ca toti cei care aveti o gradina si nu numai, sa fi stat mai mult prin ea sau pe net decat mine in ultimii ani, asa ca s-ar putea sa aveti informatia pe care eu o caut si inca nu am gasit-o; (daca nu am gasit-o inca, nu inseamna ca ea nu exista, ci doar ca eu nu am cautat destul 🙂 )
prin vacantele scolare, n-aveam babysitter, nici bunici care sa aiba grija de noi, copiii, asa ca multe zile le petreceam pe ogoarele CAP-ului 🙂
mai ajutand, mai incurcand pe cei mari, am vazut ani de zile culturi de in, canepa, tutun, sfecla de zahar, etc. …
n-am disparut nicaieri, dar saptamana asta, a fost atat de amuzanta si de cate ori ma apropiam de tastatura, incepeam sa rad 🙂 Clar, povestile de „genul asta” (la care eu rad, trei zile), trebuiesc spuse doar prietenilor, intr-un grai autentic ardelenesc cu subintelesurile specifice, asa ca am pus umorul la colt si trecem la lucruri serioase 🙂