in ultima imagine, Arctia villica, restul sunt usor de recunoscut 🙂
zambet si inspiratie
ca un melc am mers azi ca fiind duminica, nici prin gand nu mi-a trecut sa stau acasa insa mi-am promis sa n-am idei crete pentru ca stiam exact unde vreau sa ajung si ce vreau sa gasesc acolo 🙂
sigur ca am fost tentata s-o iau de-a dreptul, pieptis pe stanci ca de data asta aveam papucii potriviti insa fara parazapezi m-am abtinut ca n-aveam chef sa dau peste o anume specie de reptile desi pana la final, tot mi-au iesit in cale doua soparle 🙂
oricine se poate apropia de ele, sunt precaute dar nu se feresc de oameni 🙂
in exteriorul sau in interiorul ruinelor, stau la soare sau ies dintre pietre, juvenili si/sau adulti de Podarcis muralis 🙂
sau Podarcis muralis, ieri, intr-un loc prin care n-am mai trecut demult 🙂
turma de oi&capre paste haotic si realizez, fara sa pot face nimic, ce efecte are acest fapt; insa zilele in care se duce prin alte parti, poti sa vezi la soare tot felul de minunatii…