zambet si inspiratie
papuci… heei stati asa, ca am papuci, dar daca i-as avea pe cei IDEALI in care sa nu ma ud la picioare (nuu, nu port cizme) as colinda prin natura, tragand incet picioarele prin iarba uda, in diminetile ploiase 🙂
dar cum nu-mi permit, in vremurile actuale, sa-mi ud picioarele nici sa ma trezesc cu o durere-n gat, stau cuminte prin casa, asteptand… ei nuu, nu sa se usuce papucii ci sa iasa soarele 🙂
dupa o dimineata cu 4-5 ore de munca fizica, in stil ardelenesc desigur, dar care mi-a epuizat toata energia ca a fost cu ceva peste puterile mele si nu mai zic nimic de neuroni, erau la pamant de cate posibilitati au scos la ivela ca sa termin cu bine, deci dupa asta- in varianta scurta, m-am dus pe deal 🙂
la pas, pe strada mea cea verde, fara oameni si plina de flori si mai departe fara sa ma uit in urma, ajung la padure cand aud tunete… ma ajungea ploaia din vale; cum n-avea rost sa ma mai grabesc, m-am intors fluierand pe acelasi drum si de acasa am admirat, al nu stiu catelea curcubeu 🙂
parfumate de salcam si iasomie pe strada mea 🙂 fluturi (Erebia ligea)
in grup si flori galbene de Ranunculus, intr-o duminica de mai 🙂