ierburilor uscate, o ooteca in februarie, pe tulpina unui porumbar 🙂
e prima data cand vad una in alta parte decat in gradina mea si cred ca nu mai e nevoie sa spun cui apartine 🙂
zambet si inspiratie
ierburilor uscate, o ooteca in februarie, pe tulpina unui porumbar 🙂
e prima data cand vad una in alta parte decat in gradina mea si cred ca nu mai e nevoie sa spun cui apartine 🙂
planand deasupra padurii am intalnit in directia asta 🙂
si pe drum, petice de zapada;
de soare dupa o noapte senina insa dimineata a adus zapada iar 🙂
e februarie si inca ninge;
de primavara-iarna sau invers 🙂
cu muguri rosii de rubarba si ciuperci cu palarie alba 🙂
cu zapada, intr-o zi de joi 🙂
implineste 12 ani (10+2) si tot atatea kg ca anul trecut 🙂
si tare mult ii place zapada, iarna si sa doarma ascuns prin iarba, vara 🙂
parca s-a „evaporat” de pe jos intr-o zi de marti 🙂
a ramas pe crengile copacilor, pe plante uscate… si e frig, atat de frig, brr!
muschi si ciubotica cucului, intr-o livada 🙂
la inceput sau… un inceput de poveste;
de data asta nu o spun eu ci o face, pas cu pas, Octavian pe blogul lui, Cornul verde 🙂
ma bucur sa citesc povestile tuturor pentru ca fiecare poveste, e unica 🙂
intr-o zi de vineri 🙂
si inca ninge 🙂