doar simple pietre, par vechi, dar cine stie ?!
prin curtea mea 🙂
zambet si inspiratie
doar simple pietre, par vechi, dar cine stie ?!
prin curtea mea 🙂
si ce daca ?! au flori colorate, sunt frumoase si se inmultesc singure…
prin gradina (vantul si pasarile, nu se pun 🙂 ), nu mai sar cosasi prin iarba, lipseste zumzaitul albinutelor, mustelor, bondarilor, etc., care nu ma convinge, ca eu musai intorc ceva: niste frunze, un lemn in descompunere, o piatra…
prin livada sau prin gradina, pe tulpinile si crengile copacilor sau jos pe sol pe sub frunzele uscate, pasarele mici si mai mai mari, isi cauta hrana;
cu semintele scailor (lasati intentionat de mine, pe langa gard), un pitigoi sur, Poecile palustris, isi diversifica… dieta 🙂
gasita printre lemnele taiate si depozitate, unele mai vechi de un an 🙂
inca nu stiu cine este, dar este prezenta prin zona mea, asa ca voi afla 🙂
intr-o zi de duminica 🙂
asta imensa, habar n-am de specie, dar clar e din genul Rubus, are frunzele intregi, nu le-a mancat nimeni 🙂
a facut fructe multe (dar si tepi pe tulpini) si de cate ori am trecut pe langa ea, am cules cateva si le-am gustat… restul au ramas, pentru pasari; nu este in gradina mea, ci creste spontan, mai sus, pe strada 🙂
la cel de miriste, Rubus caesius, din genul Rubus, frunzele sunt sursa de hrana pentru diverse larve ale unor molii si nu numai 🙂
dar chiar si asa, toamna mai poti culege cateva fructe iar frunzele coloreaza frumos peisajul 🙂