cu indicatoarele ca toate arata la fel, nici cu vremea ci ma bucur de drum, in pas normal si ajung sus, fara sa intalnesc pe cineva 🙂
in lipsa frunzisului, stancile se vad clar si chiar mi-a placut ca pentru o vreme, am fost singura persoana, pe acolo; undeva, pe-un varf de stanca, zarisem o veverita 🙂