zambet si inspiratie
desi mi-am petrecut copilaria prin vii, recunosc ca habar n-am cum se taie corect; azi dimineata, masurand-o cu privirea, am constatat ca nu-s multi struguri insa sunt suficienti pentru mine si raman si la pasarele 🙂
si am taiat-o ca sa arate bine si e treaba voastra ce ganditi 🙂 am curatat-o de toate tigaretele si-am mai tuns tufele de pruni care erau pline de afide si de buburuze, de tuns iarba n-am mai avut chef, ca-i sambata 🙂
a fost mai simplu pentru ca n-am curatat-o deloc primavara asta asa ca am taiat toate varfurile si am adunat „tigaretele” gasind si-un faptas 🙂
apoi am schimbat foarfeca si am tuns cainele care de data asta a inteles rapid ca n-am chef sa-l tund in trei zile ci intr-un ceas; eii daa, mi-am tuns si eu recent zulufii si inca mai sufar dupa ei, dar no… o sa creasca iar 🙂
isi schimba culoarea si nu este inca toamna, inteleg- sunt dintr-un soi care se coace in august, ca pe vita de vie sunt pastai mov, inteleg- ca eu am pus mazarea violet in primavara 🙂
dar nu inteleg (inca), de ce si frunzele se coc … se fac mov?! 🙂
verzi sau uscate, are si vita de vie, in ultima imagine apare si faptasul;
țigărarul sau Byctiscus betulae a disparut foarte rapid, cazand in iarba si nu l-am mai gasit 🙂
fara mila butucul vitei de vie, cu drujba, la cativa cm deasupra solului si apoi in bucati mai mici;
vazand-mi expresia, nu tocmai vesela, mi-a zis: „lasati, ca-i bolnava… creste iar”…
nu ma indoiesc ca va creste, dar sunt curioasa in cat timp va produce struguri;
Prin livada:
In mare, astia sunt !
N-o sa le fac nimic, vor creste natural, lantul trofic isi va face treaba.
La vita de vie, vor conta strugurii 🙂 Imi plac sau nu-mi plac 🙂