zambet si inspiratie
prin gradina, un amestec de cultivate si spontane in diverse culori 🙂
dupa aproape trei ani, dintr-o planta am acum o tufa mare de priboi (Geranium macrorrhizum) plina de flori la care te opresti mereu ca-s tare frumoase 🙂
dupa o dimineata cu 4-5 ore de munca fizica, in stil ardelenesc desigur, dar care mi-a epuizat toata energia ca a fost cu ceva peste puterile mele si nu mai zic nimic de neuroni, erau la pamant de cate posibilitati au scos la ivela ca sa termin cu bine, deci dupa asta- in varianta scurta, m-am dus pe deal 🙂
la pas, pe strada mea cea verde, fara oameni si plina de flori si mai departe fara sa ma uit in urma, ajung la padure cand aud tunete… ma ajungea ploaia din vale; cum n-avea rost sa ma mai grabesc, m-am intors fluierand pe acelasi drum si de acasa am admirat, al nu stiu catelea curcubeu 🙂
mai sunt vreo doua mai mititele, la care nu am poze 🙂
o discutie la final, la telefon, fireste:
no, cum vopsesti ouale anul asta? pai, nu vopsesc… 🙂
haaaiiii tuuuu…!!! ceee, tuuu ?!
cum sa nu vopsesti?! asa de dragul traditiei… nooo, oi vedea….”
creste natural, din abundenta, pe zidurile din piatra 🙂
inca neinflorit, in unele locuri sau inflorit, in alte locuri
iti incanta privirea si te face sa zambesti 🙂
Priboiul din poze, e un geranium, Geranium macrorrhizum, normal 🙂
