Ploua

marunt, intr-o dimineata de iunie,

din deal nu se vede in vale,  dar nici din vale nu se vede dealul, orizont nu este… moment in care, te intorci spre tine, dorindu-ti un fotoliu confortabil, in care sa te strangi gramada, foc in semineu, o cafea aburinda…

zambesc, momentul a trecut, dorinta imposibil de realizat, beau ultima gura de cafea rece si amara, imi pun bocanceii si pelerina si plec…

viata si povestile adevarate sunt afara 🙂

Incet

se apropie, ploaia 🙂

a stat o vreme, apoi a plecat la fel de incet cum a venit, lasand totul curat… si multe zambete ( ale mele ) 🙂 🙂 🙂