zambet si inspiratie
ca doar atatea au germinat pe gramada veche de compost, dovleacul de copt s-a intins si la soare, in gradina si la umbra marului, in livada 🙂
sub mar nu s-au prea copt iar dintre cei copti in gradina, unul a fost nici la stanga, nici la dreapta ci fix pe traseul galeriilor de soareci; curata ironie 🙂
buburuzele, zburand la intamplare si prin curte si pe dealuri 🙂
si-n gradina, la vedere, pe diverse plante inca mai sunt larve 🙂
cea buna de mancat e in alta parte a gradinii, astea sunt „de sacrificiu” 🙂
capcane pentru afide si dupa cum se si vede, au functionat 🙂
au coaja atat de tare ca eu abia reusesc s-o tai cu cutitul 🙂
cum sa nu zambesc, la cat de determinata a fost omida asta sa ajunga la miez… prea usor s-a lasat dezlipita 🙂
ce eliberez gradina scotand plantele din pamant, culeg si restul rosiilor…
si dupa cum ziceam, pe fiecare planta s-a hranit cel putin o omida 🙂
nici de pe tutun, prin gradina; multe plante au frunzele mancate dar eu le-am gasit doar printre capsulele cu seminte;
deci si astea au devenit, cel putin anul asta, frecvente prin gradina 🙂
mai am flori, legume, verdeturi si dimineata a venit cu bruma 🙂
si dupa cum arata varza inca nu stiu ce sa cred despre restul (ardei, rosii, etc.) ; dar, cu siguranta voi vedea pana spre seara 🙂
n-am stiut cine mananca prin gradina, florile la regina noptii 🙂
nu-i un secret ca n-am fasole prin gradina deci nu-i nici o mirare ca se hranesc… cu ce (mai) gasesc; acum, cred ca si prima omida gasita pe cherry apartine unei molii din genul Helicoverpa, cu modele de armigera 🙂
dar si cu fructe verzi sau coapte s-au hranit pana le-am depistat eu pe cateva fire de rosii 🙂
dupa ce am trecut de zece nu le-am mai numarat; omizile au culori diferite si apartin moliei Lacanobia oleracea, obisnuita prin gradina mea 🙂
se coc una cate una, fructele aromate 🙂
le savurez cu zambet ca-s bonusul meu de gradinar, asa cum ma mai dau cateodata 🙂
se numara, eii daa si bobocii dar si omizile dintr-o gradina 🙂
pana acum am gasit o gramada (mai adun cateva si apoi vi le arat), pe unele le stiu, pe altele nu… si n-o stiu nici pe cea care a dat iama deja prin rosii 🙂
