pe reprize: in februarie si in martie 🙂 intr-un loc unde locuieste temporar
o fata frumoasa si draga mie:)
Primavara
Etichetă: februarie
Un loc pustiu
fara urme de pasi omenesti, o ruina si-n apropierea ei o piatra de mormant cu litere ce nu se mai pot deslusi; dar, pe tablita aplicata ma surprind anii…
incerc sa-mi imaginez viata oamenilor de atunci prin aceste locuri si scot pentru inceput curentul electric, frigiderul, masina de spalat, telefonul, televizorul, internetul, tractoarele, drujbele si multe altele si la final, chiar ca-ti vine sa te intrebi: „ ce-or fi facut oamenii aia, ziulica-ntreaga?” 🙂
E soare
si zapada scartie sub talpi iar vantul taios care sufla de doua zile, te face ca la – 11 grade C, sa-ti doresti sa stai in casa 🙂
dar trece repede, odata ce-am iesit din curte 🙂
O dimineata alba
cu ceata si strat proaspat de zapada azi, ca iarna nu se lasa dusa asa usor 🙂
Se duce
incet zapada din gradina mea dar prin locurile de unde s-a dus, au rasarit loboda alba si cea rosie din semintele ramase pe sol toamna trecuta 🙂
au aparut mai multe tufe de narcise si lalele iar cateva verze, desi au fost ingropate mult timp in zapada, au ramas intregi 🙂
Atitudine
in februarie la peste 20 de grade C 🙂
ma ignora total, cand ii spun ca nu-i una demna de educatia marimea lui;
Primul buchet
de vâsc pe care il vad eu prin zona, ca in cativa ani n-am vazut niciunul 🙂
nu stiu pomul din prima (dupa coaja) ca-i fara frunze si nu-i unul fructifer;
Crengile
la unii pruni prin livada sunt pana la cer; rupte sau tare incurcate, la meri;
dar zi dupa zi, cu grija si rabdare, livada se aeriseste 🙂
Diminetile
sunt senine in ultimele zile si prin livada mea se hranesc pasari migratoare;
cinteza de iarna (Fringilla montifringilla) e doar in trecat 🙂
Cand, intr-o primavara
a nins in aprilie si s-au rupt multe crengi prin pomi, n-aveam o scara sa le dau jos; am vrut sa imprumut una, dar afland respectiva persoana intentiile mele, mi-a zis masurandu-ma cu-n zambet ironic: „NU POTI!„
am acceptat atunci ca nu mi-o imprumuta si-am zambit la ironie; acum am o scara pe masura (si e mea) cu care, sigur ca pot 🙂
A mormait
surprins cand a realizat ca-i legat de-un pom si nu poate veni dupa mine 🙂 i-am explicat ca am putina treaba fara el si apoi ne ducem…
ce treaba aveam eu azi dimineata, o duminica inghetata de februarie?!
O dimineata insorita
azi cu stoluri de sturzi fluieratori ce colinda gradinile din zona 🙂
se hranesc cu fructe cazute pe sol si la cea mai mica miscare isi iau zborul;