spre sud, cat cuprinde orizontul 🙂
de pe deal 🙂
zambet si inspiratie
spre sud, cat cuprinde orizontul 🙂
de pe deal 🙂
in Ajunul Craciunului, asa la prima ora cand inca intunericul nu s-a dus, sa ma duc la colindat 🙂 eii, nu prin sat, ca pe aici lumea inca nu s-a trezit, cred ca azi nici cocosii n-au cantat, nici cainii n-au latrat… e liniste afara daca nu luam in calcul pasarile si in special, ciocanitorile, care isi fac simtita prezenta 🙂
cu forme si culori diverse 🙂
cu urme proaspete de vulpe pe zapada milimetrica 🙂
dar vulpea nu era „acasa” si urmele alea mai mari si mai proaspete sunt de caine, ca sa ne lamurim 🙂
temperatura n-a ajuns la zero grade, ca in ultimele zile de la minus 7 -8, a urcat doar pana la minus 3 si apoi iar in jos 🙂
ce se va intampla cu mugurii, nu se stie 🙂
pe undeva, dar nu prin gradina, am vazut o furnica de catifea;
desi arata ca o furnica este o viespe parazitoida, Mutilla europaea, din familia Mutillidae;
peste un metru la inaltime, un copac in miniatura 🙂
in imaginatia mea pare un „puzzle” incomplet, caruia ii lipsesc niste piese, gen frunze, flori, fructe; il las deoparte deocamdata, dar il voi revedea la primavara 🙂
ne-am intalnit iar, moment in care am luat-o si am dus-o afara 🙂
intr-o tinuta total diferita, fata de ieri 🙂
dintre lemnele taiate de foc, aduse in casa intr-o ladita, a iesit dezorientata si dezechilibrata, o insecta cu aripi; se misca incontinuu si oricat am incercat s-o observ, n-am reusit, asa ca si-a petrecut noaptea intr-un pahar 🙂