zambet si inspiratie
ma straduiesc (cu o coasa de imprumut care nu este deloc, pe masura mea) sa pun la pamant iarba care, a tot crescut si pe care n-am reusit sa o scurtez cu masina de tuns, pe doua portiuni din livada, saptamana trecuta 🙂
unui coasas bun, treaba asta i-ar lua un ceas si mie, chiar daca nu-s unul bun, doua-trei ceasuri nu dimineti, daca n-as gasi mereu cate ceva care sa-mi distraga atentia sau daca n-ar veni, de fiecare data, ploaia 🙂
si prin livada, plantele spontane au crescut mult dupa ploile din ultimele zile, unele chiar au inflorit si restul urmeaza curand 🙂
si asta ma cam pune pe ganduri, ca inca n-am o scula performanta sa le culc la pamant; sunt tot cu cea manuala si da, o mai pot folosi multa vreme, dar parca incep sa n-o mai vreau 🙂
si mai galbena, pe zi ce trece, este gradina mea! Dar nu-i nimic, am primit o coasa 🙂 una pe masura mea !
acum ce sa zic, poate ati vazut vreodata in trecut, cosasi in camp, dis de dimineata, inainte de rasarit, ascutindu-si coasa cu trei miscari in doi timpi, dandu-si clopul pe o ureche, scuipand in palme si zacand „Doamne-ajuta”…
Euu, in acest „domeniu”, nu tind spre perfectiune ! 🙂