Galbena

si mai galbena, pe zi ce trece, este gradina mea! Dar nu-i nimic, am primit o coasa ­čÖé una pe masura mea !

acum ce sa zic, poate ati vazut vreodata in trecut, cosasi in camp, dis de dimineata, inainte de rasarit, ascutindu-si coasa cu trei miscari in doi timpi, dandu-si clopul pe o ureche, scuipand in palme si zacand „Doamne-ajuta”…

Euu, in acest „domeniu”, nu tind spre perfectiune ! ­čÖé