Mai mult de-un ceas

statusem intr-o zi de mai intr-o poiana cu urzici, uitandu-ma dupa diverse plosnite, gandaci, fluturi si muste (asa fac eu cand merg intr-o drumetie, ca timpul este doar al meu) si as mai fi stat,  da’ no…

era cam tarziu si mai avem ceva de mers asa ca m-am oprit doar cateva secunde cand am zarit gandacul verde, pe-o frunza, la intrarea in padure; insa acum, cand ma gandesc ca-i un Osmoderma posibil sa fie chiar eremita ma incearca, asa cu zambet, regretele ca nu l-am intors, sa-l pozez bine de tot… si pe fata si pe dos, ca sigur n-o sa mai am un asa noroc 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.