Prin livada

cea mare de la marginea satului, prin care am trecut destul de des fara sa intalnesc vreodata pe cineva, aud azi, un saru’mana

surprinsa, ma-ntorc, ma uit la om, realizez ca nu-l cunosc, ii raspund cu buna ziua si-mi vad de drum, insa omului nu-i prea surade ca aud…

serviti un mar, ii spun: nu vreau, am si io acasa iar el continua cu niste… intrebari, moment in care ma opresc si-l intreb de-a dreptul cine e si de ce crede c-o sa-i raspund; incepe o poveste, care nu ma prea intereseaza dar aflu foarte repede ca nu-i proprietarul livezii, moment in care plec urandu-i spor la lucru-ca aduna mere; si zambind tot restul drumului, il asociez cu una din cele doua persoane pe langa care am trecut, cu cateva ceasuri mai devreme pe o ulita din sat, fara sa le dau buna ziua si de la care, am auzit in urma mea: doamna ii din sat?  🙂 🙂 🙂 dar fiind deja, mult prea departe n-am mai auzit si ce-a urmat 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.