Coborand

spre sat dimineata asta, pe strada mea (de sus in jos, fireste si pe care de obicei la ora aia nu vezi tipenie de om, niciodata), un om imi da buna dimineata si ma intreba daca am vazut cum s-a stricat drumul si santul la ultimul halău 🙂

m-am uitat cu surprindere la el si-l intreb de ce nu-l curata si nu-l repara 🙂 incepe o poveste cum ca n-are rost […], pe care eu nu stau s-o ascult dar ii strig din mers dupa cativa metri, las’ ca vin eu mai tarziu si ma ocup de ele 🙂 si uite asa spiritul civic m-a manat sa curat iarba, sa sap un sant cu harletul, sa acopar ogasurile lasate de un tractor si cateva masini, care in mod normal n-au nici o treaba pe acolo 🙂

aflat la vreo 10 m distanta, cu treaba pe la casa lui, omul striga daca vreau sa ma ajute, ii raspund ca nu, nu vreau si-mi vad de treaba mai departe pana cand apa se limpezeste si curge frumos la vale iar drumul se usca incet sub razele soarelui 🙂 apoi plina de noroi dar zambind la o treaba bine facuta si cu rost, cobor spre casa 🙂